Constantin Miu - Oglinda literara

IN MEMORIAM
„Gânduri” cu... sare şi piper!
Costantin Haralambie Covatariu
Costantin Haralambie Covatariu a descoperit
bucuria scrisului relativ târziu, a trăit până spre
vârsta tâmplelor albe în miezul unei epoci ce i-a fost
hărăzit de destin şi a răzbit cu demnitate prin ani,
făcându-şi datoria firească faţă de sine, familie şi cei
din neamul său.
Să tot fi împlinit şapte decenii de viaţă când
a scos două masive cărţi de proză (Culorile vieţii
şi La depănarea fusului) pagini curate, sincere, de
învăţătură, mărturisind despre o lume şi pledând
pentru o mai bună alcătuire a existenţei sale celei de
toţi anii. Izvorâte dintr-o nemulţumire cum de obicei
se nasc „poveştile”, despre oameni şi vremuri, dar
şi din dorinţa de a-şi vedea unele visuri cu ochii,
istorisirile lui Covatariu atestă o invidiabilă a doua
tinereţe, a autorului lor.
Oneşteanul a avut şi are multe proiecte, masa
de scris îi e bogată, îl aşteptăm cu alte descinderi în
propria-i biografie interesând cititorii, mereu dornici
de lucruri noi de revelaţii de înţelesuri ce, uneori le
scapă...
Iată, cartea de faţă caută să fie una de
înţelepciune, de „gânduri”, operă de moralist,
neliniştit de cele ce se întâmplă în sine şi, (cu)
„viaţa lumii” (pe alocuri şi cu ... moartea acesteia);
o culegere de cugetări, de dezvăluiri ale unui om ca
toţi oamenii ajuns la senectute când mărturisitorul
trebuie crezut pe cuvânt... Au sare şi piper, umor
pentru toate gusturile, aforismele şi sentinţele
venerabilului îndrăgostit de tainele acestei fărâme
de eternitate, partea fiecăruia dintre noi, din marele
mister cosmic.
Veritabilă surpriză, cartea aceasta legitimează
un scriitor la vârsta când alţii şi-au încheiat „lucrarea”,
condeier ce are încă multe de spus semenilor săi
tineri şi mai puţin tineri!
Calistrat Costin
...GÂNDURI
(din vălurile vieţii lumii)
Înainte de a te aburca în vârful „piramidei”,
gândeşte-te la calvarul pe care îl vei îndura la prăbuşirea
de-acolo, de sus.
Odată, cum-necum, ajuns în piscul „piramidei” trebuie
să ai grijă, să te înconjuri cu oameni cinstiţi, altminteri „baza”
monumentului se va nărui într-o clipă.
Şi tot despre „piramidă”: trebuie să ai mare grijă ca „baza”
să fie solidă, dacă vrei ca acolo în vârf să nu te doară capul.
Zidul-oricare „zid” - nu se va înălţa dacă stai cu mâinile
în sân..
În atenţia oricărui „suveran”- rege, vodă, preşedinte,
şef de stat sau cum s-o mai numi: e bine ca luminăţia-sa
(„înălţime”, „majestate”, „excelenţă”, „domnie” ori... „zeus”) să
nu se considere cu de la sine putere supraom. Dacă norocul,
hazardul te-au uns drept mare şi tare (despre „mijloace” vorbim
altădată) trebuie la rândul tău să fii un bun slujbaş, să-ţi pleci
vederea la nevoinţele „alegătorului” pentru a te numi adevărat
conducător; de nu te vei transforma încetul cu încetul într-un
simplu ronţăitor de bucate alese.
După ce ai devenit „om mare”, gândeşte- te mereu la
„omul mic”. În caz contrar, oricât de „mare” vei ajunge, nu vei fi
decât un om de nimic.
Un vis se împlineşte sau nu, pe calea dintre speranţă şi
viitor.
Puterea gândului uneori creează, alteori distruge. Depinde
de... puterea omului.
Când gândeşti să realizezi ceva înseamnă că începi să
creezi. Când, în loc să-ţi urmezi gândul propriu, măsori pasul
altcuiva, „creaţia” ta se va numi distrugere .
Te împlineşti cu adevărat, omule, nu atât în singurătate,
cât în armonie (fie şi dizarmonie!) cu celelalte fiinţe. Viaţa
(misterul ei) presupune o neîncetată logodnă între om şi mediu.
Prezentul pregăteşte viitorul, n-avem de ales. Normal e
să gândim şi să acţionăm ca acest „măreţ viitor” să ne aducăun
strop de lumină.
Abisul, marele abis, e tot aşa de greu de pătruns, ca şi
gândul de taină al omului.
Pe palma de pământ sau de cer, unde s-a ivit o viaţă,
s-a născut o nouă fărâmă de adevăr.
Locul unde te-ai născut şi-ai făcut primii paşi în lume,
se cade a-ţi fi icoana vieţii, altfel vei rătăci bezmetic precum
neoamenii prin timp.
Viaţa, această viaţă, când veselă, când tristă ia naştere din
dragoste. Când se întâmplă altfel e dureros.
Rândunelele şi-adună bob cu bob din glod materialele de
construcţii pentru cuibul dragostei lor... Unii dintre (ne)oameni
scurmă în toate smârcurile în căutarea de felurite nemernicii.
E normal să-ţi doreşti mulţime de lucruri chiar dacă eşti
convins că nu toate se vor împlini.
Sărutul îndrăgostiţilor-semnal fără cuvinte de încuviinţare
şi descătuşare a amorului. Energia ce se degajă odată consumat
cotropitorul amor este greu de calculat.
Nu alerga nebun după iubire, pentru că în adâncurile ei nu
vei găsi strălucire de aur curat. Uneori, rareori, te va întâmpina
un trecut frumos; alteori, deseori unul dureros.
protector, în cerc, pluteşte în cosmosul ambiguu şi pare să-şi
caute locul sublim al genezei.
Odată, aşa cum se petrec lucrurile în acele întâmplări
simple ale vieţii, într-o călătorie neprevăzută în Dobrogea, eram
în mijlocul unei stepe cu ierburile încă verzi. Atunci am avut
înţelegerea exactă că prin câmpia aceea mai fusesem, într-un
inconştient cu care aveam raporturi intense şi al cărui conţinut
imprevizibil îmi satura existenţa. Din acel inconştient se dezvolta
câmpia aceea inundată de lumină, cu pulsaţii religioase, iar prin
forţa ei acaparatoare avea capacitatea vizionară a unei mandale,
de parcă propria-mi existenţă era captivă în frumuseţea ei vastă.
Prin sentimentul acela de desăvârşire mă sincronizam cu ritmul
calm al plantelor tocmai pentru că devenisem una cu carnea lor
străbătută de efluvii răcoroase, supus unui proces misterios de
alchimie. Orice explicaţie cauzală care să susţină autenticitatea
acestei manifestări esoterice, era exclusă. Eram legat intim
de câmpia aceea necunoscută până atunci, înafara oricărui
raţionament, iar amintirea ei îmi fusese dată pentru totdeauna ca
o povară imensă, de neînlăturat.
6978 www.oglindaliterara.ro