Constantin Miu - Oglinda literara
Constantin Miu - Oglinda literara
Constantin Miu - Oglinda literara
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
POEZIE<br />
IOANA GRECEANU<br />
SORINA<br />
BASESCU<br />
Recviem pentru<br />
omul din cub<br />
Omul îşi înalţă<br />
capul cu ambele<br />
mâini<br />
în acordurile orgii sălbatice<br />
proiectat pe pânza neagră<br />
cu ochi şi cu gură<br />
cu labele acelea calde pe pîntece<br />
ca şi când ai vedea prima oară ca şi<br />
cum lumea ţi s-ar dezvălui plină de<br />
sânge<br />
El părea a fi ultimul dintr-un lung şir<br />
de fraţi dacapitaţi : iată imaginea<br />
singurătăţii a lumii<br />
şi tu, ascultând ca pentru prima oară<br />
acordurile orgii<br />
ca şi când muzica ar năvăli dintr-un<br />
gâtlej retezat odată cu sângele<br />
Este timpul<br />
Este timpul ca sufletul<br />
să mustească ca un strugure roşu<br />
sub teasc. Vinul îmi amorţeşte trupul<br />
mă ajută să mor în carnea mea<br />
la rigoare, îmi incendiez casa cu creierul<br />
pun între mine şi ceilalţi rugul<br />
din cap. Moartea<br />
cu o carnaţie roză ispiteşte bărbatul<br />
tânăr eu ispitesc îngerul cu limba<br />
mâncată de cuvinte<br />
eu sunt mortul asexuat de la pieptul<br />
îngerului, cu limba sângeroasă nu există<br />
faptă mai lipsită de speranţă decât<br />
aceasta<br />
şi nici lacrimă în ochiul îngerului, atunci<br />
veţi şti că eu sunt mai singură cu mine<br />
însămi decât un călău faţă în faţă cu<br />
victima sa.<br />
Efectul de seră<br />
Mărturisesc cu mâna pe creier<br />
participarea mea<br />
la o involuţie<br />
ale cărei dovezi sunt dinţii şi jalnica<br />
expansiune a gurii toate vor fi ca un<br />
mâine inexistent şi va fi încă osul fără<br />
carne<br />
şi îmbrăţişarea îngrozită între osulfrate<br />
şi osul-soră va fi o noapte ca de<br />
mormânt în care doar dinţii vor străluci<br />
şi vor mai clămpăni în neştire; Ajunsă<br />
aici,<br />
Tresar ca la trosnetul unei crengi uscate<br />
când sunt singură într-o pădure iarna<br />
şi încremenesc cu răsuflarea tăiată o<br />
bestie încă neconcepută pândeşte în<br />
scorbura din creier<br />
De jur împrejur, de jur împrejur,<br />
până la sufocare acelaşi cer veşted,<br />
străpuns de jos în sus de crengi ca de<br />
cuţite strâmbe, probabil o să ningă cu<br />
osişoare mieii i-am văzut, ca de cârpă,<br />
întinşi unul lângă altul<br />
în staul<br />
ar fi putut să ningă într-un poem<br />
în toată românia e un ger de îngheaţă<br />
sângele în vine<br />
eu stau şi număr zilele până la capătul<br />
zilelor<br />
până se vor preschimba într-o zi mai<br />
mare<br />
în care să se petreacă toate, fără<br />
nerăbdare<br />
am să mă plimb eu pe acolo pe sus<br />
liniştită<br />
şi frumos îmbrăcată ca printr-o pădure<br />
în floare<br />
şi o să-mi contemplu capul<br />
cum visează, s-a îngropat în visul lui<br />
fraged<br />
de viu<br />
şi nu ştiu dacă să gem sau să surâd<br />
când spun aceasta de dincolo de frunte<br />
pare că mă ameninţă ceva şi a început<br />
să mi se umfle vederea stau nemişcată<br />
ore întregi<br />
şi privesc în gol ca într-un preaplin<br />
gata să dea pe răscoale<br />
fruntea mi-am frecat-o de palmă<br />
până s-a tocit şi acum am creierul la<br />
vedere<br />
închid şi deschid succesiv supapele<br />
vinovăţiei<br />
nevinovăţia nu foloseşte la nimic<br />
o punem la zid şi o ciuruim cu armele<br />
- înseşi cuvintele îi şuieră pe lângă urechi<br />
ca nişte<br />
gloanţe —<br />
până se prăbuşeşte în prăpastia ei<br />
paradisiacă<br />
nu mai putem începe, continuăm<br />
bucata asta de viaţă pe care o avem o<br />
morfolim<br />
în gurile îmbătrânite prematur şi o<br />
înghiţim<br />
aproape nemestecată.<br />
Insă există cuvinte<br />
Insă există cuvinte pe care le primesc<br />
direct în piept<br />
sau altele pe care le scot din gură ca<br />
pe nişte nesfârşite panglici roşii prin<br />
metode de maniac al roşului.<br />
Descopăr că liniştea face parte<br />
din cuvintele fără sânge<br />
abia şoptite în această după-amiază de<br />
iarnă;<br />
liniştea are o faţă palidă<br />
şi pe ea nu tresare nici un muşchi<br />
exact ca zidul<br />
prin care vorbim;<br />
trupurile noastre alăturate<br />
fiecare în îngheţul său<br />
fiecare în carnea sa<br />
paralelă:<br />
acum mă mişc în tine<br />
mă răsucesc mă contorsionez mă<br />
dezintegrez mă refac<br />
pecetea mea, un miriapod care<br />
îşi mişcă picioruşele spasmodic,<br />
provoacă sângerări minuscule<br />
şi ce înseamnă toate aceste lucruri roşii<br />
nici eu şi nici tu nu ştim.<br />
1. Piesă de teatru<br />
O piesă de teatru, cu<br />
lumini triste şi ceaţă,<br />
În centru o viaţă<br />
răvăşită,<br />
O viaţă simplă sau<br />
poate una vastă.<br />
Un basm feeric ce sună<br />
a jale,<br />
Sau o comedie<br />
neînfrântă<br />
Din toate cele patru<br />
puncte cardinale.<br />
Acest decor special amenajat,<br />
Cu umbre, lacrimi, bucurii.<br />
Pentru-n artist începător, descurajat.<br />
Ce are frică de cascadorii.<br />
O viaţă exemplificată în miniatură<br />
Să uiţi de pătimire, labirinte şi ură,<br />
E viaţa mea, a ta, şi-a sufletelor înnecate<br />
A inimilor în doliu, şi-a măştilor-nrădăcinate<br />
Te recunoşti creaţie nocturnă?<br />
Încovoiat, mâhnit de-al vieţii greu,<br />
Te-analizează cronicii din separeu<br />
În timp ce sufletul ţi se deturnă.<br />
Cortina se lasă în amurg nemângâiata,<br />
Când cad petale, se-nalţă luna adiată.<br />
S-a sfârşit.<br />
2. Jocul iubirii<br />
Sub cerul liber – tu.<br />
Pe iarba mlădioasă – eu.<br />
Intrarăm deodata-n jocul meu<br />
Nepăsători şi dezmorţiţi<br />
Ca după iarnă.<br />
Un pas de tango,<br />
Un gând subtil,<br />
Zelosul meu iubit, cu-n gest abil<br />
Vei fi al meu<br />
Doar pentru seară.<br />
Mă prinzi de brâu,<br />
Eu te dezmierd la piept,<br />
Şi-n piruete, încet-încet<br />
Ne vom mişca<br />
Cu pleoapele închise.<br />
Foşnet de gânduri,<br />
Priviri scânteietoare,<br />
Iar buzele ademenitoare<br />
Se-alintă doar in treacăt<br />
Cu un sărut.<br />
E doar un joc neînceput<br />
3. Mergând încet<br />
Mergând încet din poartă-n poartă<br />
Purtam, strigând din suflet, tăcerea nopţilor<br />
de mai.<br />
Cărările mă duc spre miazăzi. Inima-mi<br />
bate<br />
O falsă melodie cu notele-nşirate…<br />
Lacrimi trandafirii…<br />
Păşesc în orişice moment din poartă-n<br />
poartă<br />
Cu veşti îmbătătoare de necaz.<br />
Zadarnic soarele s-a dat după perdea<br />
Inima mea s-a pustiit…şi înca stă să<br />
cadă…<br />
Suspinul mi-a pierit, nădejdea nu<br />
cutează…<br />
Sunt zdrobit.<br />
6972 www.oglinda<strong>literara</strong>.ro