1 fisier nr 4.indd - Academia de Ştiinţe a Moldovei

logic, chimic sau fizic), acţiunea căruia poate avea impact potenţial nefavorabil asupra sănătăţii saumediului înconjurător. Riscul, la rândul său, este probabilitatea realizării pericolului sau măsura cuantificatăa acestuia. Poate fi evitat chiar un pericol semnificativ, dacă el este controlat. Riscul poate fipotenţial (ca probabilitate exprimată în procente sau parte din unitate) şi real (dauna adusă sănătăţiipublice, exprimată printr-un număr de cazuri suplimentare de îmbolnăviri sau decese). Impactul unuifactor de mediu asupra sănătăţii este manifestarea riscului ecologo-igienic, care trebuie de interpretatca exprimarea cantitativă a corelaţiei dintre nivelul contaminării mediului înconjurător şi probabilitateamanifestării dereglărilor în starea de sănătate sub acţiunea poluanţilor.Una dintre cele mai vechi funcţii ale autorităţilor publice a fost protejarea sănătăţii publice. Însocietăţile civilizate deciziile referitor la ocrotirea sănătăţii se bazează pe rezultatele evaluării, adicăale cuantificării sau a estimării riscului. Aceste decizii privesc atât riscurile voluntare, non-voluntare,cât şi riscurile cu origine într-o largă varietate de fenomene naturale şi activităţi umane. De menţionatfaptul că cuantificarea nu stabileşte priorităţile în măsurile de control. Factorul de decizie trebuie săia în considerare mulţi alţi factori, cum sunt costul şi fezabilitatea diferitelor alternative de control şipercepţia riscului de către oameni.Spre deosebire de estimare, managementul riscului este procesul de evaluare a alternativelorde reglementare şi de alegere a acestora. Managementul riscului se realizează de către factorii dedecizie. Deciziile lor includ, alături de evaluările de risc, considerarea informaţiilor politice, sociale,economice, tehnice, a controlului poluării. Factorii de decizie elaborează, analizează şi compară diferitealternative de reglementare înainte de a alege în final pe cele pe care le consideră a fi cele maiadecvate.Comunicarea riscului este un proces interactiv de schimb de informaţii şi opinii asuprariscului între indivizi, grupuri de populaţie şi structuri statale. Procesul de estimare a riscului este,de obicei, împărţit în patru componente:• identificarea pericolelor;• evaluarea relaţiei doză-răspuns;• evaluarea expunerii şi caracterizarea riscului.Identifi carea pericolelor poate fi efectuată în baza datelor epidemiologice, datelor clinice umane(pentru necancerigeni), datelor din testele de mutagenitate precoce, datelor din biotestele pe animaleşi a comparaţiilor structurilor moleculare.Sănătatea publică. S-a constatat că starea de sănătate a populaţiei nu se îmbunătăţeşte, nicipe departe, în acelaşi ritm cu progresele teoretice ale medicinei, care sunt spectaculoase în ultimaperioadă. Această situaţie se datorează anumitor obstacole de ordin economic, financiar, politic, social,cultural etc., deşi reducerea acestui decalaj constituie unul din obiectivele de bază ale sănătăţiipublice. Actualmente nu există ţară, iar în interiorul fiecărei din ele nu există mişcări politice, carenu ar manifesta interes faţă de asigurarea sănătăţii populaţiei. Cu toate acestea, eficacitatea măsurilorîntreprinse diferă de la ţară la ţară. Analiza rezultatelor obţinute în diverse state demonstrează importanţaconceptelor puse la baza politicii în domeniul sănătăţii. Cele mai bune rezultate sunt obţinute destatele care au implementat principiile sănătăţii publice. Aceste principii sunt recunoscute şi de ţaranoastră. Conform art.1 al „Legii privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei” nr.1513-XIIdin 16 iunie 1993, sub noţiunea de sănătate publică trebuie de înţeles „sistemul de măsuri orientatespre prevenirea bolilor, promovarea sănătăţii, sporirea potenţialului fi zic şi psihic al omului princanalizarea eforturilor societăţii spre asanarea mediului de viaţă, dirijarea cu bolile contagioase,educarea pentru sănătate a fi ecărui individ şi promovarea modului sănătos de viaţă, organizareaasistenţei medicale şi de îngrijire, desăvârşirea mecanismului social de asigurare fi ecarui om a accesuluila un standard adecvat de viaţă care asigură sănătatea”. Una din trăsăturile cele mai pregnanteale acestui concept este orientarea către preventiv şi social.Conceptul de profilaxie, de prevenire a bolilor a fost elaborat cu mulţi ani în urmă, în modteoretic, de către filosoful elen Democrit. Mai târziu, principiile profilactice se axau pe sfaturi, carecombăteau obiceiurile, considerate şi astăzi dăunătoare pentru sănătate (ca supraalimentaţia, sedenta-122