1 fisier nr 4.indd - Academia de Ştiinţe a Moldovei

patru decizii clinice ar putea fi modificate dacă informaţiile necesare pentru aceste cazuri ar fidisponibile şi folosite (4).S-a constatat că doar 30% din informaţii au fost găsite în clinici sau în cabinetele, undelucrau medicii, iar supravegherea directă a stabilit că majoritatea erau obţinute prin întrebări pusecolegilor. Medicii identifică trei bariere în obţinerea informaţiilor: lipsa timpului necesar pentru a fila curent cu toate informaţiile, manualele depăşite (neactualizate) şi revistele care nu pot fi folosite.Problema constă în volumul imens al literaturii medicale. De exemplu, medicii generalişti caredoresc să fie la curent cu noutăţile din reviste ar trebui să studieze 19 articole pe zi timp de 365de zile pe an (5).Baza de date MEDLINE se completează săptămânal cu circa 8000 de surse de informaţiipublicate (peste 400000 anual). Un astfel de volum informaţional este prea mare pentru a fi analizatindividual de un medic. Din acest motiv datele cu privire la cea mai bună practică ar putea sănu fie incluse în practica curentă. Drept rezultat – o variaţie nejustificată în îngrijire şi subutilizareasau suprautilizarea serviciilor. Se estimeză că introducerea în practică a rezultatului unei cercetărioriginale ar putea dura până la 17 ani (6,7).Ghidurile bazate pe dovezile ştiinţifice, în urma unei evaluări critice a acestora, pot clarificacare din intervenţii aduc beneficii şi care nu. Ele pot atenţiona pe prestatorii asistenţei medicale desprepracticile medicale, care nu sunt susţinute de dovezi şi pot fi inutile sau pot avea un impact negativasupra rezultatelor medicale.În prezent există multe ghiduri clinice, disponibile prestatorilor asistenţei medicale. Din păcate,nu toate corespund aceloraşi standarde de elaborare. Metodologia elaborării ghidurilor prevede aplicareaunor instrumente speciale de evaluare. Unul dintre cele mai cunoscute şi apreciate instrumente,utilizate în practică, este “Instrumentul de evaluare pentru Ghidurile clinice” (8), care măsoară 37 deparametri, inclusiv exactitatea elaborării, contextul, conţinutul, veridicitatea rezultatelor şi aplicareaghidului.Deşi acest deziderat stă la baza majorităţii ghidurilor de indicaţii, există o variabilitate considerabilăîn ceea ce priveşte sursa lor, obiectivele specifice şi metodele de aplicare. Agenţiile guvernamentale,companiile de asigurări şi companiile private au elaborat, de asemenea, ghiduri practicede indicaţii în scopul evaluării oportunităţii internărilor în spital şi a efectuării diverselor proceduri,precum şi optimizării duratei de spitalizare. În plus, deoarece riscul financiar pentru asistenţa medicalăa fost transferat treptat spre personalul medical, un număr crescând de medici şi organizaţii demedici au elaborat propriile lor ghiduri de indicaţii şi protocoale pentru tratamentul anumitor sindroameclinice.Aceste tipuri diverse de ghiduri de indicaţii seamănă, de obicei, foarte puţin unele cu altele, datorităfaptului că organizaţiile care le-au elaborat au obiective diferite. Ghidurile de indicaţii încearcăsă definească asistenţa optimă, care constă în alegerea strategiilor de tratament cu beneficii maximeîn ceea ce priveşte evoluţia pacienţilor, reducând, în acelaşi timp, utilizarea unor teste şi metode detratament care pot fi inadecvate şi chiar dăunătoare. Aceste indicaţii sunt bazate pe dovezi, adică suntderivate din analiza studiilor publicate, cu accent pe datele obţinute din trialuri randomizate, cândacestea există. Dacă datele nu sunt disponibile, este invocată opinia experţilor.Ghidurile de practică medicală, elaborate de către grupuri de lucru, împart, de obicei, indicaţiileîn trei clase în funcţie de oportunitatea lor. Puterea dovezilor legate de un anumit tratamentdepinde de datele disponibile. Prin urmare, puterea dovezilor va fi ierarhizată dupa trei niveluri:Nivelul de dovezi A: date derivând din multiple trialuri clinice randomizate sau meta-analize.Nivelul de dovezi B: date derivând dintr-un singur trial randomizat sau din studii nonrandomizate.Nivelul de dovezi C: opinie prin consens al experţilor.Puterea recomandărilor este prezentată, folosindu-se clasificarea următoare:Clasa I: situaţii pentru care există dovezi că o terapie dată este utilă şi eficientă.Clasa II: situaţii pentru care există dovezi contradictorii şi/sau divergenţe despre eficacitatea/utilitatea unui tratament dat.44