1 fisier nr 4.indd - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Organizarea grupului de elaborare. Echipa de realizare a ghidului trebuie să fie formată dinprofesionişti, implicaţi în îngrijirea pacienţilor, cărora li se adreseaza ghidul. Este recomandabil caechipa să fie multidisciplinară, cel puţin în unele etape. Grupul trebuie sa fie suficient de mare pentruca sarcinile să poată fi împărţite, dar nu foarte mare, pentru a rămâne funcţional. Din echipă pot faceparte persoanele care îşi aduc contribuţia în diverse momente la realizarea ghidului, inclusiv medicide familie şi experţi în metodologie, administratori etc. Conducătorul va fi, de preferinţă, un clinician,care poate lua deciziei şi are experienţă în studierea literaturii ştiinţifice, capabil să coordoneze şi săstimuleze discuţiile în grup.Căutarea şi evaluarea dovezilor. Căutarea informaţiilor trebuie sa se realizeze în mod sistematic,în toate bazele de date bibliografice disponibile – generale (Medline, PubMed, Embase) sauspecializate (Cochrane Collaboration Database, Cancerlite, Genom, AIDS etc). Deşi se considerănecesar ca echipa de întocmire a ghidurilor să aibă acces la articolele full-text, adesea rele vanţa uneisurse poate fi apreciată prin consul tarea rezumatului unui articol, făcând o preselecţie, care să permităa economisi timpul şi energia. Căutarea în bazele de date bibliografice se efectuează utilizând cuvinte-cheiepentru fiecare întrebare. Înainte de începerea căutării, trebuie elaborat un plan de căutarepentru fiecare întrebare, folosind toate sinonimele la cuvintele-cheie. Se stabilesc, de asemenea, surselebibliografice corespunzătoare problemei pentru care se face căutarea. Se vor căuta şi informaţiileexistente la nivelurile local sau naţional, nu numai studiile realizate în alte ţări. Datele extrase dinstudiile relevante vor fi clasificate după beneficiu, riscuri şi eventualele costuri. Ierarhizarea dovezilorîn funcţie de puterea lor este dificilă şi supusă interpretărilor.Transferul dovezilor în ghidul de practică medicală. Autorii de GPM au acum în posesieunele date teoretice, pe care trebuie să le transpună în recomandări practice. Sarcina lor este dificilă,mai întâi pentru că nu toate intervenţiile sunt susţinute de dovezi la fel de ferme, iar, în rândulal doilea, pentru că intervin factori noi, de care trebuie să se ţină seama: aplicabilitatea unei doveziîn populaţia de interes (posibilitatea de generalizare), costurile, particularităţile sistemului sanitar,interferenţe de ordin social, legal, etic etc. şi, nu în ultimul rând, valorile şi convingerile membrilorgrupului de lucru. Nu întotdeauna dovezile cele mai pertinente vor constitui recomandările cele maiadecvate. Pentru a transpune nivelul dovezilor în gradarea recomandărilor, regula este consensulasupra fiecărui punct din ghid.Evaluarea critică şi actualizarea ghidurilor. GPM va fi supus evaluării de către un comitetde experţi, independent de grupul de elaborare. Printre evaluatori vor fi: a) clinicieni experţi în subiectultratat, care trebuie să verifice cât de completă a fost analiza literaturii şi în ce măsură ghidulacoperă nevoile practicii;) specialişti în metodologia cercetării bibliografice şi în elaborarea de ghidurişi, neapărat, c) utilizatori, care vor aprecia utilitatea şi aplicabilitatea ghidului. Ar fi ideal ca unGPM să fie revizuit şi completat îndată după ce a fost publicată informaţia despre o nouă experienţărelevantă, aceasta presupunând o „poziţie de aşteptare” a cel puţin unei părţi din grupul de lucru. Înrealitate, în funcţie de dinamica problematicii, ghidurile prevăd revizuiri, care, de regulă, se fac o datăla 3-5 ani.Implementarea ghidurilor de practică medicală. Elaborarea GPM nu asigură în mod automatutilizarea sa în practică, pentru că aceasta presupune schimbarea comportamentului profesional.Acceptarea furnizării serviciilor medicale în baza unor ghiduri, poziţie încurajată de OMS şi de guverne,ridică problema modului în care acestea vor ajunge să opereze în mâinile beneficiarilor finali- medici şi pacienţi.Mulţi clinicieni sunt îngrijoraţi de faptul că GPM le va restrânge libertatea de decizie, cu toateconsecinţele profesionale, administrative, etice, legale şi chiar financiare, care decurg din aceasta.Răspunsul la aceste temeri ar putea fi găsit în două declaraţii, făcute de instituţii, care promoveazăGPM. Poziţia OMS este că „ghidurile trebuie să furnizeze informaţii extensive, bine echilibrateşi critice despre beneficiile şi limitele dife ritelor intervenţii de diagnostic şi tratament, astfel încâtmedicul să-şi poată exercita judecata cea mai potrivită în faţa cazurilor individuale”, iar ComitetulExecutiv al National Health System din Marea Britanie precizează că „ghidurile clinice pot numaisă ajute practicianul şi acestea pot fi folosite pentru a mandata, autoriza sau a prescrie opţiunile de46