1 fisier nr 4.indd - Academia de Ştiinţe a Moldovei

cu evaluarea rezultatelor aprobării clinice, urmate sau nu de acordarea licenţei. Nivelurile de acţiunear putea fi grupate în:a) inhibarea iniţierii infecţiei, prevenirea ataşării la receptori, pătrunderii în celulă şi a decapsidării;b) intervenţia în biosinteza componentelor virale la nivelul replicării acizilor nucleici, consecutivîncorporaţi de analogi în locul nucleozidelor normale din catenele acestora sau acţionând selectivasupra enzimelor virale; timidinchinaze, polimeraze, reverstranscriptaze, cu rol în replicare;c) inactivarea ARN ce afectează transcrierea, translaţia şi sinteza proteinelor virale cu perturbareaasamblării corecte a virusului progen.În contextul celor expuse produsele medicamentoase cu activitate antivirală, manifestată directsau indirect (efect imunomodulator, interferonogen, mediator, competitiv), actualmente sunt repartizateîn următoarele grupe [21,25,26,27]:1. Produse virulicide cu activitate antivirală extracelulară. Această categorie include oxolina cuacţiune asupra rinovirusurilor, herpesvirusurilor şi mixovirusurilor şi tetrofeina activă asupra adenoşi herpesvirusurilor. Însă aplicarea lor în practica medicală este limitată, deoarece aceste preparatesunt toxice.2.Preparate cu efect de blocare a procesului de adsorbţie a virusului la receptorii membraneicelulei-gazdă. În această fază de eclipsă se utilizează „receptori falsivi”, ce prezintă nişte structurianaloage receptorilor virali, care deja fiind ataşaţi pe receptorii celulei împiedică absorbţia virusului.La moment este cunoscut numai un receptor analog după structura chimică a receptorului CD 4, pecare se ataşează virusul HIV/SIDA.3. Produse implicate în dereglarea procesului de decapsidare-separare fizică a acidului nucleicviral de învelişurile proteice. Ele includ amantadina şi remantadina, activă împotriva virusului gripaltip A.4. Preparate cu activitate antivirală în faza finală a ciclului infecţios la etapa de asamblare acomponentelor virale. Aceste produse includ derivaţii tiosemicarbazonei. Unul din ei cu o activitatesemnificativă este marbozanul, inhibitor al virusului variolei.5. Preparate cu activitate de inhibare a replicării virionilor, numiţi analogi nucleozidici, careimplică două modalităţi de acţiune: analogi fosforilaţi, care competiţionează cu nucleotidele normaleşi cu enzime, implicate în sinteză, şi analogi încorporaţi în lanţ, alterând funcţia genomuluisau întrerupând continuarea sintezei, blocând, astfel, activitatea polimerazei. Aceste produse includVidarabina, Aciclovirul, Ganciclovirul, analogii nucleozidici fosfataţi, Foscarnetul, Azidotimidina,Didezoxiţitadina, Ribavirina, Briudina, Zidovudina, Lamivudina, Zalcitabina, Abacavirul, Stavudinaetc., utilizate în infecţiile cu ARN şi ADN virusuri (mixo-paramixo-arena-bunya-herpes-adeno-poxretroşi tumorvirusuri).6. Preparate antiproteaze virale, care modifică structura poliproteinei virale, sunt: Saquinavir(Fortovase), Indinavir (Crixivan), Ritonavir (Norvir), Nelfi navir (Virasept), ABT-38 (Lopinavir) etc.Aceste preparate pot fi asociate cu inhibitoare ale revers-transcriptazei, acţiunea bipolară asupra virusuluipromiţând efecte mai bune şi durabile, având o mare probabilitate de lansare în terapeutică.Un interes deosebit prezintă compuşii chimici, capabili să formeze legături complementare cuoligonucleotide, astfel deteriorând genomul viral.7. Interferonii (IFN) după celula de origine, sunt devizaţi în alfa (elaboraţi de leucocite), beta(elaboraţi de macrofage) şi gama (elaboraţi de limfocite), iar după tipul de activitate biologică demonstrată:• activitate predominant antivirală (IFN alfa şi mai slab beta);• activitate antimitotică (IFN beta);• activitate imunomodulatoare (IFN gama).Efectul antiviral este specific, dar virus nespecific. S-a stabilit că inhibiţia multiplicării viraleprin IFN survine la cel puţin două niveluri: inhibarea traducerii şi degradarea preferenţială a ARNviral. Folosirea terapeutică extinsă a interferonilor este limitată de efectele adverse importante.Actualmente un deosebit interes pentru chimioterapia antivirală prezintă substanţele biologicactive de origine vegetală, în special, glicozidele steroide.[1] Ele reprezintă compuşi chimici naturali55