ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

Pagini din istoria arheologiei româneştiDr. Marius GrecUniversitatea de Vest „Vasile Goldiş” din AradMoto: „…popoarele trăiesc numai prin fapta precursorilor…”(Vasile Pârvan)În spaţiul românesc, antichităţile au exercitat o puternică atracţieasupra învăţaţilor. Gânditorii români au fost atraşi, încă din secolul al XVIIlea,în special de enigmatica cultură egipteană. Primul care a scris o lucrarede egiptologie în cultura noastră este vestitul spătar Nicolae Milescu (1636–1708). Acesta, în „Cartea hieroglifelor” (1674), descrie hieroglifele vechiloregipteni ce nu fuseseră descifrate încă. Lucrarea se găseşte în manuscris laBiblioteca de stat din Moscova şi a fost–pentru prima dată semnalată–în1897. Opera nu este terminată, s-au păstrat din ea doar „Introducerea” şiprimul capitol cu cinci diviziuni. Pare a fi o lucrare originală şi nu otraducere. Hieroglifele sunt considerate de autor simbolice: ”Dumnezeu estesimbolizat prin pasărea fenix şi prin arborele finic. Balaurul vasiliscsimbolizează timpul” 1 . O atracţie deosebită pentru cultura egipteană a avutşi Dimitrie Cantemir. Reprezentant de seamă al Renaşterii în această partede lume, Cantemir, în romanul său satiric „Istoria ieroglifică”, foloseşte oscriere egipteană „Fiziologus”, tradusă în limbile greacă şi latină, încă dinprimele secole după Hristos, în care sunt înfăţişate temperamentele şi modulde comportare al diferitelor animale. Se poate – pe această bază–face ocomparaţie cu oamenii. Fondul structurii „Istoriei ieroglifice” este, desigur,alegoria animalieră 2 .Aceste prime preocupări pentru mirajul unor lumi de mult trecute,erau rodul imaginaţiei unor teritorii nicicând văzute. Inscripţiile, monedele,antichităţile romane, sunt primele careâ–văzute fiind–au înflăcărat şi elepasiunea învăţaţilor. Încă din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, cărturari,precum Miron Costin, Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir s-au1 P. Olteanu, Nicolae Milescu, Aritmologie, Etica şi Originalele lor latine, Bucureşti,1982, p. 48 şi urm.; C. Bărbulescu, Postfeţă, în N.Spătaru–Milescu, Jurnal de călătorie înChina, Bucureşti, 1987, pp. 369 – 393.2 V. Cândea, Istoria ieroglifică, Bucureşti, 1973, p. 14.7