ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

decizionali şi categoriile cele mai largi de public despre importanţa pe careo au revitalizarea asociaţionismului cultural şi întemeierea de case culturale,văzute ca instituţii aducătore de progres. „Ceea ce biserica – scria Vuia –ocrotitoare a bunurilor morale şi pavăză a tradiţiei regeneratoare, face pentrucredinţa şi morala populaţiei rurale, în alt domeniu, trebuie să realizezecultura – temelie a progresului care s-aducă acolo înflorirea materială(s.n)” 5 .Totul trebuia integrat concepţiei moderne după care răspândireaştiinţei de carte în rândurile categoriilor largi ale populaţiei, acţiunea deculturalizare, desfăşurată în afara ciclului obişnuit al şcolarizării,transmiteau efecte binefăcătoare asupra individului, pregătit astfel săparticipe la viaţa socială şi naţională, dar şi asupra societăţii în ansamblulsău. În acelaşi timp, susţinea autorul, în contextul amplelor măsuri dereorganizare administrativă şi instituţională post-unificare, aşezăminteleculturale nu trebuiau să-şi limiteze acţiunea la „monotonia citirii gazetelor”şi la discuţiile politice, civice, desfăşurate duminica, ci să adopte unprogram mai cuprinzător: să organizeze conferinţe pe teme de larg interes,inclusiv referitoare la drepturile politice şi cetăţeneşti, să înfiinţeze şi dotezebiblioteci. În plus, prin organizarea de conferinţe populare, cursuri agricole,popularizarea prin ziare şi broşuri a sfaturilor gospodăreşti se putea ajunge,în timp, la o mai bună administrare a gospodăriilor ţărăneşti. În strânsărelaţie, condiţiile de viaţă şi starea igienico-sanitară a populaţiei aveau şansesă se îmbunătăţească 6 .În circumstanţele noi ale naţiunii lărgite, satul, pe care Vuia îlconsidera „izvorul existenţei noastre ca popor”, oferea aportul singureiculturi necontaminate de influenţe străine, astfel cum îndeobşte se aprecia.Cu atât mai mult, cu cât, concentrând aproape 80% din totalul populaţiei,mediul rural era aşteptat să dea elementele noi, de viitor, ale societăţiiromâneşti: intelectuali, funcţionari ai statului, reprezentanţi ai clasei demijloc. Motiv important pentru ca satul să fie „ îndrumat în viitor”, sprijinitsă devină „ o forţă activă vie” 7 .Vuia a mai colaborat la Tribuna Aradului, publicaţie care se consideracontinuatoare a prestigioasei Tribune, promovând problemele culturale şinaţionale româneşti, precum şi pe cele ale construcţiei de stat. A semnatarticole şi în Ecoul, una dintre cele mai longevive publicaţii locale.Numărându-se printre întemeietorii Ateneului Popular, Tiberiu Vuia afăcut parte din comitetul de redacţie al revistei editată de acesta, Hotarul.Apariţia Hotarului, în mai 1933, a reprezentat un moment important pentrurevitalizarea climatului cultural local, pentru reunirea energiilor creatoareîntr-o societate culturală care să dea conţinut şi sens clar acţiunii. Ceva din191