ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

despre „Apus de soare”: „Drama lui Delavrancea este înainte de toategreşită prin însăşi concepţiunea ei. Ştefan cel Mare trăieşte în tradiţie şi încredinţele noastre ca un cuceritor şi făcător de bine. În literatură el estepotgrivit mai mult pentru opere fastuoase, pentru poeme sau balade, carisă-i preamărească bravurile şi să-i plângă căderile. Un erou tragic însă n-afost fericitul Ştefan. Moartea lui a urmat fără nicio vină, fără niciocatastrofă sufletească, o moarte firească de om bătrân cu datoria împlinită,dar din moartea aceasta, întru nimic tragică, dl. Delavrancea şi-a creatdrama sa. Patru acte în şir moare bietul viteaz. Patru acte de-a rândulsuferă de ranele ce se deschid, tot mai dureroase, la picioare. Niciunconflict, nicio pasiune mare. Doborâtoare, în sufletul acesti bolnav…” 13 .Trebuie să recunoaştem că argumentele lui Ilarie Chendi sunt foarte greu decombătut cu altfel de mijloace, decât cele „ignobile” pe care le utilizeazăLovinescu. Cum spunea Manolescu, la un secol după moartea tragică acriticului ardelean, Ilarie Chendi „a rămas întâiul nostru critic care şi-afăcut profesie din cronica literară” 14 . O îmbinare fericită între meseria deziarist şi cea de critic literar, simbioză profesională care a caracterizatîntreaga intelectualitate europeană la sfârşitul secolului al XIX-lea şiînceputul secolului XX.Referindu-ne la critica lui Ilarie Chendi, de cele mai multe ori acestaa încercat să fie imparţial, chiar şi atunci când se referea la scriitori cu carenu se lovea în păreri sau chiar intrase cu ei în conflict. Chiar însuşimărturiseşte această tendinţă spre imparţialitate atunci când se referă ladramaturgul I.L Caragiale: „Nouă, ardelenilor, Caragiale, ca persoană, nune e simpatic. Ironia lui ne-a lovit adeseori şi pe nedrept. Uneori s-aamestecat şi în politica noastră şi a scris prostii fenomenale. Schiţele lui, curidiculizarea dascălului din Ardeal şi a limbei vorbite de noi, sunt false şibrutale. Dar, cu toate acestea, ştim să-l apreciem ca scriitor, să-i admirămspiritul puternic de observaţie şi claritatea frazei. Apreciem în el pe artistul,pe scriitorul dramatic” 15 .În articolul Două categorii 16 , Ilarie Chendi critică inconsecvenţascriitorilor bucureşteni: „Criticul literaturei noastre contimporane va trebuideci să stabilească existenţa diferitelor grupări şi în munca aceasta va13 Ibidem, p. 476.14 Ibidem, p. 477.15 Ibidem, Cronica mea, IV, p. 282. Această serie de articole, cu titlul „Cronica mea” aparîn ziarul „Libertatea” din Orăştie, în numerele 1,3,5,6,8,9,10,14,15,16,18,21,34,35,37 şi 41,între 1 ianuarie şi 21 septembrie 1902.16 Acest articol apare în revista Sămănătorul, nr. 30, din 20 octombrie 1902. Vezi IlarieChendi, Scrieri II, pp. 7-10, cu note la p. 361.106