ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

folosite pe plan european în cercetările arheologice–pe care le va aplica peteren şi le va împărtăşi şi altora. Între anii 1932–1938, a fost conferenţiar deAntichităţi şi Epigrafie la Universitatea din Cluj, iar în perioada 1938–1948,profesor titular de Arheologie şi Preistorie la aceeaşi universitate. Printredisciplinele pe care le-a predat menţionăm : Istoria veche a României,Epigrafie, Introducere în arheologie.În paralel cu munca de cercetare, C-tin Daicoviciu, va deţine şiimportante funcţii: decan al Facultăţii de Litere şi Filozofie a UniversităţiiCluj-Sibiu (1940–1941; 1945–1946); rector al Universităţii din Cluj (1957–1968); secretar al Comisiei Monumentelor istorice din Transilvania (1921–1940); director al Institutului de Studii clasice, al Institutului de Istorie dinCluj (1949–1973); director al Muzeului de istorie a Transilvaniei (1945–1973)… Ca o recunoaştere a meritelor sale, pe plan intern şi internaţional,C-tin Daicoviciu a fost: membru corespondent al Institutului arheologicgerman din Berlin şi al Societăţii de studii latine din Paris; membru titular alAcademiei Române (din 1955); preşedinte al Secţiei de ştiinţe istorice aAcademiei…Atenţia istoricului clujean a fost atrasă–în primul rând–deproblemele fundamentale ale istorie Daciei, mai ales a celor privitoare laepocile dacă, romană şi post-romană, pe care a încercat să le limpezească.Rezultatele cercetărilor lui s-au concretizat în numeroase lucrări şi studii.Dintre acestea o menţiune specială trebuie acordată lucrării „LaTransylvanie dans l’antiquité” (1945), apărută în patru ediţii, două în limbafranceză, alte două în limbile italiană şi germană. Cartea este ocuprinzătoare sinteză a istoriei Daciei, din paleolitic până în epocaprefeudală. Caracterizată drept „un model de monografie pentru o provincieromană” (istoricul german W. Enszlin), cartea este şi astăzi principalalucrare la care trebuie să se facă referire în abordarea oricărei probleme aepocii.Începând din preajma celui de-al doilea război mondial, atenţiaarheologului român a fost aţintită spre civilizaţia dacilor. În 1939 a iniţiatsăpăturile de la Căpâlna, pe valea Sebeşului, apoi în perioada 1942–1944 apreluat conducerea cercetărilor din cetăţile dacice de la sud de Orăştie,efectuând săpături la Cetăţuia de la Costeşti, la Faerag şi la Luncani. Acestecercetări vor constitui cea mai bună orientare în problema studiului traiuluidacilor din Munţii Orăştie.De la catedră, de la biroul său de lucru, ca şi pe teren a fost un mareanimator al cercetării arheologice româneşti. Ca profesor a format generaţiiîntregi de studenţi bine pregătiţi şi cu dragoste pentru trecutul ţării. Ca om17