ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

(1866–1910). Acesta se remarcă–în special–prin monografiile dedicateTrofeului de la Adamclisi (1905) şi Columnei lui Traian (1910).Semnificative pentru Moldova sunt, în această perioadă, cercetările depreistorie, dedicate în special culturii Cucuteni, dar şi altor orizonturineolitice. Începuturile acestor cercetări se leagă de numele lui NicolaeBeldiceanu (1845–1896) şi Grigore Buţureanu (1855–1907).În Transilvania, sistemul „naţiunilor privilegiate” şi-a pus amprentaşi asupra cercetărilor arheologice. Secolul al XIX-lea şi începutul secoluluial XX-lea se caracterizează prin constituirea unor mari colecţii de obiecteantice. Acestea vor îmbogăţi patrimoniul unor muzee, precum: MuzeulBrukental din Sibiu, Muzeul Ardelean din Cluj, Muzeul Naţional Secuiescdin Sfântul Gheorghe. Au fost editate şi importante reviste de specialitate,dar numai în limbile maghiară şi germană. Merită a fi menţionaţi-pentruactivitatea lor ştiinţifică, adevăraţi pionieri în studiul antichităţilor–M. J.Ackner (1782–1862), epigrafist, numismat şi arheolog, unul dintre primiicercetători ai minelor dacice de la Grădiştea Muncelului; E. A. Bielz (1827–1898), numismat, care a avut importante preocupări pentru monedele dacice,autor al unor importante studii despre acestea; C. Gooss (1844–1881), autoral unei importante cronici a descoperirilor arheologice din Transilvania; C.Torma (1829–1897), mare iubitor al antichităţilor, cunoscut–în special–prinpreocupările lui pentru epigrafie.La începutul secolului al XX-lea, cercetarea arheologică transilvanăcunoaşte o puternică dezvoltare, prin organizarea unor cercetări sistematice,în special în domeniul pre- şi protoistoric. Principalii reprezentanţi ai acestorcercetări sunt: C. Seraphim, care efectuează săpături la Sighişoara–Wietenberg, Fr. Laszlo, care cercetează situl de la Ariuşd, I. Kovacs, carecercetează necropolele de la Apahida, Deccea Mureşului, Sântana deMureş… şi care publică rezultatele săpăturilor în publicaţiile vremii. Oactivitate îndelungată pe tărâmul arheologiei o are M. Roska, care arepreocupări în special pentru studiul vestigiilor din paleolitic, epocabronzului, epoca fierului. Studiile lui se prelungesc şi după 1918, reuşind săducă la bun sfârşit alcătuirea unui bogat repertoriu arheologic: „Thesaurusantiquitatum transsilvanicarum”, apărut la Cluj, în 1942. Pentru cercetătoriiromâni din Transilvania, cele mai interesante vestigii au fost, monedele şiinscripţiile. Principalii cercetători sunt: D. Bojincă, T. Cipariu, Şt.Moldovan… În limba română, va fi publicat un util „Repertoriu arheologicpentru Ardeal” (Viena, 1909–Bistriţa, 1920), semnat de I. Marţian.Bucovina, lipsită de monumente romane, a cunoscut o preocuparetârzie faţă de vechile vestigii. Teritoriu aflat până la 1918 sub dominaţie11