ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

„feminine”, precum cel de medic, profesor/învăţător. Femeile au fostconsiderate cele mai calificate pentru asemenea practici, mai ales pentruultimele două amintite. Dar ştim că nici egalitatea aceasta nu a fost oegalitate în adevăratul sens, deoarece se făcea diferenţa atunci când veneavorba de salarizarea femeilor. Introducerea lor în sfera publică şi mai ales încâmpul muncii nu le-a făcut deloc egale cu bărbaţii lor. Ba mai mult, ziua delucru a femeii s-a triplat. Dacă până la egalizarea statutului dintre genuri,femeia, care nu avea voie să iasă din spaţiul privat şi tot ce trebuia să facăera să aibă grijă de casă, de copii, de soţ, să fie o soţie model, să aibă grijăde părinţi şi socrii dacă era necesar, de acum trebuia să se implice activ şi înspaţiul public. Serviciul plătit a devenit pentru femei al doilea loc unde îşidesfăşurau activitatea şi de unde fugeau repede ca să se îngrijească de casă.Bărbaţii nu s-au simţit ofensaţi de această modificare în structurafamiliei. Din contră. Soţiile erau implicate activ şi ele în construcţiasocialismului şi pe deasupra erau plătite. Salariul le era mai mic de multe oripentru aceeaşi meserie, iar aceasta era o diferenţă importantă, dar pe bărbaţinu îi deranja (pe femei da). Important era că şi ele muncesc, aduc un venit înplus în casă. Diferenţele de opinii se rezolvau de multe ori prin intermediulviolenţei, fenomen pe care femeile nu au reuşit să îl oprească, indiferent demişcările pe care le-au iniţiat. S-a obţinut acea egalitate în spaţiul public, darîn spaţiul privat nu intervenea nimeni. Acolo soţul era stăpân peste„domeniul lui” şi singur trebuia să-şi rezolve problemele.Fenomenul violenţei în familie este de multe ori ignorat. Carenţelelegislative nu permit implicarea în criză, familia menţinându-şi fascinaţiadată de aura „intangibilităţii” 6 . Codul familiei, votat de Marea AdunareNaţională, a avut drept scop, după cum s-a spus atunci, să dea o nouăreglementare legală relaţiilor de familie, să ajute la întărirea şi dezvoltarealor în acord cu regulile de convieţuire socialistă 7 . Relaţiile de familie, spuneArticolul 2 din Codul Familiei, se bazează pe prietenie şi afecţiune reciprocăîntre membrii ei, care sunt datori să-şi acorde unul altuia sprijin moral şimaterial. La baza familiei stă căsătoria încheiată prin consimţământul liberal soţilor. Deşi codul presupunea o asemenea înţelegere între parteneri,realitatea era cu totul alta. Mai ales în timpul regimului comunist, subiectulviolenţei domestice era unul tabu; ruşinea de ceilalţi, frica de repercursiunilecare ar veni în urma dezvăluirii problemelor de familie, imposibilitatea de ase „debarasa” de un soţ violent, toate acestea făceau ca femeile să sufere în6 Caietele “Vieţii medicale”. Sănătatea şi violenţa fără frontiere, Ed. Viaţa medicalăromânească, Bucureşti, 2002, p. 18.7 Codul familiei, în: “Femeia”, anul VII, nr. 2 (73), 1954, p. 20.339