ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

cari va fi să stăm cu toţii... contând cu siguranţă că ilustrităţii tale îţi va servide imbold mai puternic glasul timpului decât apelul meu, nădăjduiesc că-miva fi dat să ne putem revedea la Oradea Mare”. La 12 octombrie 1918,Comitetul Naţional, întrunit la Oradea adopta o moţiune prin care declara căromânii transilvăneni nu mai recunosc Parlamentul şi guvernul imperial,revendicându-şi totodată, libertatea de acţiune.La 30 octombrie 1918, episcopul Aradului, Ioan I. Papp, a cerutepiscopilor români ortodocşi şi greco-catolici să–şi precizeze atitudinea, cuprivire la Consiliul Naţional Român Central. Primul răspuns a venit dinpartea episcopului Caransebeşului, Miron Cristea, sub forma unei adrese din1 noiembrie pentru Consiliul Naţional Român, în care amintea dreptulfiecărui popor de a dispune liber de soarta sa, iar „interesele de viaţă aleneamului românesc...pretind ca un categoric imperativ înfăptuirea acestuidrept de liberă dispoziţie şi faţă de neamul nostru”.La 16 noiembrie 1918, Consiliul Naţional Român Central aduce lacunoştinţa consiliilor naţionale judeţene, cercuale şi comunale„regulamentul pentru alegerea deputaţilor Adunării Naţionale” şi sedispunea ca în 12 zile, în toate judeţele locuite de români să se facă alegeri.Pentru fiecare circumscripţie se alegeau 5 delegaţi prevăzuţi cu „credenţial”(mandat-n.n.) semnat de preşedintele şi secretarul adunării electorale,precum şi de bărbaţii de încredere aleşi de adunare. Peste câteva zile, înşedinţa sa din 20 noiembrie 1918, Consiliul Naţional Român Central aadoptat textul convocării Adunării Naţionale pentru ziua de 1 decembrieorele 10 a.m. 34 . La 7/20 noiembrie 1918, Consiliul Naţional Român convocaîn mod oficial Adunarea Naţională a naţiunii române din Ungaria şiTransilvania la Alba Iulia, „cetatea istorică a neamului nostru”, în ziua de„duminică în 18 noiembrie v. (1 decembrie st.n.-n.n.)a.c.la orele 10 a.m.” 35 .Românilor li se amintea din nou de perioada anterioară caracterizată prin„întunericul robiei” şi „somnul cel de moarte”, în acelaşi timp însă, dedorinţa de a trăi liberi şi independenţi alături de celelalte naţiuni ale lumii înnumele „principiului liberei dispoziţiuni a naţiunilor consacrat acum prinevoluţiunea istoriei” 36 . La Adunarea Naţională de la Alba Iulia urmau săparticipe, potrivit deciziilor Consiliului Naţional Român, episcopii românidin „Ungaria şi Transilvania”, toţi protopopii celor două confesiuniromâneşti, câte un delegat al fiecărui consistoriu şi capitlu, câte doi delegaţiai societăţilor culturale,două delegate din partea fiecărei reuniuni de femei,un reprezentant din partea fiecărei şcoli medii (gimnaziu, şcoală reală), afiecărui institut teologic, pedagogic şi şcoală civilă, doi delegaţi ai fiecăreireuniuni învăţătoreşti, un ofiţer şi un soldat din partea gărzilor naţionale dinfiecare „secţiune comitatensă”, doi delegaţi ai fiecărei reuniuni de meseriaşi,171