ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

Prăjeşti, Răştirata, Ravna, Crocna, Rănuşa, Igneşti, Roşia ş.a. Pentrubolovanii de minereu bogat în fier (sfărâmaţi în şteampuri mânate deforţa apei) au fost construite, începând din anul 1840, cuptoarele mari.Primul asemenea furnal a apărut la Moneasa. Ultimul furnal (“Jumelţ”) afost ridicat la Zimbru în anul 1860, fiind şi astăzi într-o stare bună deconservare.Turnarea oţelului în cantităţi mari întârziase câteva deceniideoarece Consiliul Locotenenţial de la Buda interzisese metalurgia înaceastă zonă muntoasă de teama tâlharilor valahi /recte, de teama unorrăscoale de proprorţia celei din anul 1784 – n.n./. Primul laminor erainstalat la Sebiş între anii 1860-1861 sub îndrumarea lui Jahn Wilhelm.Începând din anul 1891 noul proprietar, contele Wenckheim a dat “tonul”pentru sistarea prelucrării acestor minereuri metalifere pe plan local. Aşas-a întâmplat şi cu minereul de mangan extras la Buceava-Şoimuş şiSebiş. Ele au luat drumul topitoriilor hunedorene. Nici oţelăria de laSântana, înfiinţată în anul 1863 nu a rezistat mult timp. Folosirea din ceîn ce mai intensă a căilor ferate a contribuit la concentrarea producţiei şirentabilizarea ei în cadrul întreprinderilor din marile centre urbane.Aradul a constituit un asemenea exemplu. Una dintre străzi se numise a“Fabricii” (actualmente “Hunedoarei”) până după cel de-al doilea războimondial. Acolo funcţionase între anii 1946-1966 Centrul Mecanic(servind, în principal, reparaţiilor şi întreţinerii motoarelor Diesel). Înprimul deceniu de stat totalitar elevii de la şcolile medii au fost obligaţisă facă practică acolo în vacanţa de vară până câns s-a trecut laamenajarea unor ateliere mecanice în incinta şcolilor.Minele de cupru de la Milova au funcţionat între anii 1786-1816.Acolo a existat un baraj de apă pentru topitorie, numit “Zidurile de laTău”. La Roşia (de lângă Petriş) cât şi la Şoimoş continua extracţiaminereurilor metalifere.Dintre cei 24 de lăcătuşi, Heinrich Heinz din Arad,transformându-şi atelierul în manufactură, aştepta aprobarea de a fi numitfabricant în 1857.Turnătoria de feronerie şi clopote a lui Friedrich Hönig,întemeiată în anul 1840, pe vechea stradă a “Fabricii”, avea săsupravieţuiască până la etatizarea ei în anul 1948. A fost considerată lavremea ei cea mai mare din această parte a Europei. La începutul celeide-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea pe porţile ei ieşeau pompelepentru stingerea incendiilor. Mai apoi a început să fabrice şi motoare, laconcurenţă cu Fabrica de motoare Jantó şi Fabrica de maşini şi roţidinţate Hendl. Aceasta din urmă ajunsese să producă utilaj minier pentruSocietatea “Mica” Brad şi componente pentru fabricile textile locale.62