ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

mai 1205, situat probabil pe locul comunei Beliu de astăzi, mănăstireaBezdin etc. 25 .Sunt atestate documentar şi arheologic instituţii bisericeştiaparţinând diferitelor ordine monahale şi laice în comitatul Zarandului înveacul al XIII-lea: abaţia de la Socodor (1142), abaţia cisterciană de la Şiria,abaţia ”Preasfânta Fecioară” de la Pâncota (1217), atribuită fie călugărilorpremonstratezi sau cistrcieni, fie benedictinilor, conventele de la Târnova şiTauţ, presupuse ca aparţinătoare cavalerilor ioaniţi , claustrul de la Ineu(1199) 26 .Călugărul orădean Rogerius descrie amănunţit activitatrea febrilăcare se derula în insula formată de Crişul Alb şi un braţ al său în apropierede Nădab, unde se efectuau în mare grabă lucrări de fortificare,organizându-se rezistenţa militară împotriva tătarilor 27 . În cadrul acestorpregătiri, rolul conducător îl avea voievodul Gerouth, probabil conducătorulunei organizaţii teritoriale româneşti, cu reşedinţa în localitatea Gerouth,asimilată cu acvtualul sat Iermata – Neagră 28 . Nu există nici o dovadă căvoievodul Gerouth ar fi fost dependent de regele Ungariei sau de vreunfeudal local.Naraţiunea lui Rogerius descrie urmările tragice ale invaziei tătaromongole,care a înfrânt rezistenţa românilor pe Crişul Alb, tătarii cucerindpractic întregul comitat al Zarandului. Victoria tătarilor a determinat –pentru o anumită perioadă – dispariţia temporară a domeniilor nobiliare înformare, precum şi încetarea funcţionării instituţiilor ecleziastice catolice.Potrivit relatărilor aceluiaşi călugăr Rogerius, tătarii au făcut totposibilul să restabilească mersul normal al vieţii, facilitând reîntoarcereaţăranilor din păduri la vetrele lor. Năvălitorii erau interesaţi de acumulareaunor cantităţi de provizii cât mai mari. De aceea, ei s-au folosit de oorganizare economică .şi socială capabilă să perceapă renta în produse.Cnezii sau ”canesii”, amintiţi de documente, subordonaţi căpeteniilor tătare,se pot identifica cu conducătorii unui sat sau ai unui anumit număr de sate,care adunau dările pentru mongoli. Marele istoric Nicolae Iorga susţinea cătătarii au folosit instituţiile autohtone pentru administrarea teritoriuluicucerit 29 . Canonicul Rogerius, în Carmen miserabile (Cântec de jale),25 Paul –Dorin Crainic, Consideraţii istorico-arhitecturale privind Aradul secolelor XII-XIV, în ”Ziridava”, XIV, Arad, 1982, p. 131.26 Ibidem, p. 130-131.27 Andrei Caciora, Eugen Gluck, op. cit., p. 157.28 Octavian Lupaş, Voievozi şi cnezi români în judeţul Arad, Sibiu, 1941, p. 13.29 Nicolae Iorga, Istoria Românilor, vol. III, Bucureşti, 1937, p. 120.23