ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

a nu putea apela la elemente de vrăjitorie. După probă, era din nouînfăşurată şi sigilată, iar bandajul şi sigiliul se îndepărtau după 3 zile. De-alungul acestor zile se întâmpla frecvent ca inculpatul să nu reziste din cauzarănilor provocate de arsură, şi înainte de a i se da jos bandajul se refugia înbiserică făcând apel la dreptul de azil al acesteia sau în unele cazuri evada 12 .În urma unor sondaje arheologice, efectuate în punctul numit dealul”Bâlhrad”, de la Sebiş (judeţul Arad) au fost semnalate urmele uneifortificaţii de pământ şi lemn 13 . Au fost descoperite fragmente ceramice şiun pandativ semilunar, datate în veacurile IX-XI. Rezultatele cercetării şiimplicit, materilaul arheologic descoperit este puţin cunoscut 14 .Situl de la punctul ”Dealul Rujelor” din comuna Tauţ (judeţulArad), se găseşte pe terasa unui deal, care are o formă ovoidală, cu olungime de circa 450 de metri 15 . Terasa are o înclinare nord-vest spre râulCigher, care curge pe la poalele dealului. La circa 165 metri nord de vârfultringhiular al terasei cu pantele extrem de abrupte, în locul unde aceastaprezintă o mică gâtuitură, a fost realizat un şanţ care desparte incintafortificată de restul platoului. Sistemul de fortificare constă din şanţul maisus amintitm cu o deschidere de 6 metri şi valul de pământ plasat în spateleşanţului. Valul are la bază o lăţime de 10 metri şi păstrează o înălţime de de1-1,5 metri. Şanţul are faţă de coama valului o adâncime de 2-2,5 metri.Atât valul, cât şi şanţul, continuă până la poalele terasei, având forma unuiarc de cerc, care separă botul terasei de restul platoului, constituind oincintă fortificată de forma unui triunghi cu vârful ascuţit, orientat spre sud.Lăţimea (baza triunghiului) atinge 85 de metri. Suprafaţa închisă întrepantele abrupte şi elementele de fortificare a fost estimată la 0,7 hectare. Nus-au efctuat la Tauţ sondaje sau săpături arheologice sistematice. În funcţiede materialul ceramic descoperit la suprafaţa solului, la poalele dealului pecare se află fortificaţia, care datează din secolele VII-IX, s-a propus plasareacronologică a sitului la finele mileniului I d. H. şi a fost considerat ca fiind ofortificaţie de refugiu 16 . Castrum Macra, atestat documentar în 1216 şi1218 17 , nu este sigur că se afla pe dealul Mocrea unde există o fortificaţie de12 Ibidem, p. 129-131.13 Călin Cosma, op. cit., p. 476.14 Ştefan Matei, Petru Iambor, Observaţii privind aşezările fortificate din Transilvania înperioada feudalismului timpuriu, în ”Acta Musei Napocensis”, XVII, 1980, p. 508, nota 2.15 Călin Cosma, op. cit., p. 477-478.16 Eugen D. Pădureanu, Noi fortificaţii pe teritoriul judeţului Arad, în ”Ziridava”, XV-XVI,1987, p. 33, fig. 3.17 A. Tăutu, Acta Honorii III et Gregorii IX, în ”Fontes”, III, 3, Vatican, 1950, p. 55.21