12 zile – O initiere secreta - Radu Cinamar.pdf - Carti Electronice

margini, care adeseori m-a făcut să mă întreb dacă visez sau dacă trăiesc totul în
realitatea fizică. Dincolo însă de aceste „şocuri” mentale, pe care într-o anumită
măsură sunt sigur că şi cititorul le va resimţi, am fost ajutat să discern realitatea de
fantezie şi adevărul de iluzie. Mai mult decât atât, am fost ghidat astfel încât aceste
revelaţii să devină convingeri foarte profunde în conştiinţa mea, iar baza care a
susţinut acest proces esenţial a fost o amplă transformare de natură energetică ce a
avut loc în propria mea fiinţă.
Aş putea să asemăn acest „miracol” cu situaţia în care un om a postit mai multe
zile fără să mănânce absolut nimic, bând doar apă. Aceasta ar fi, prin analogie,
starea generală a omului obişnuit, care îşi trăieşte existenţa într-un mod aproape
larvar, de multe ori fără nici măcar să bănuiască imensele capacităţi potenţiale la
care, dacă vrea, poate să aibă acces aproape imediat. Fireşte, la sfârşitul postului
omul este slăbit, fără puteri; cu toate acestea, păstrând termenii analogiei noastre,
el nici măcar nu realizează situaţia în care se află, gândind că aceea este starea lui
naturală. Îndată ce începe să mănânce, el constată însă cu mare bucurie şi cu
uluire cum în întreaga lui fiinţă se revarsă fluxuri puternice de energie, care îi insuflă
viaţă, forţă, putere de acţiune, inspiraţie, voinţă, fericire şi încă multe alte
sentimente şi percepţii de care el aproape că nu era conştient înainte. Viaţa anostă,
adeseori insipidă sau limitată la ţeluri banale şi meschine dispare atunci ca prin
farmec. Acesta este „miracolul” pe care îl realizează profunzimile energetice ale
fiinţei noastre.
Acum sunt în măsură să înţeleg mai bine, deşi încă parţial, starea de conştiinţă
şi condiţia energetică subtilă a lui Cezar Brad, deoarece eu însumi trăiesc în prezent
o „altfel” de viaţă, mult mai bogată şi mai efervescentă decât cea pe care am avut-o
până în prezent. Înainte de a redacta această carte, i-am povestit lui Cezar evenimentele
uluitoare prin care am trecut. În felul lui inimitabil, plin de calm şi
înţelegere, el s-a bucurat în mod sincer şi totodată mi-a oferit unele sfaturi
preţioase care să mă ajute să evoluez cu rapiditate. Simţeam că este foarte
mulţumit văzând că alegerea şi eforturile lui în ceea ce mă priveşte nu au fost
zadarnice.
Nu cred că există persoană care să nu-şi dorească să fie fericită şi care să nu
vrea să cunoască tainele universului. Apare însă întrebarea fundamentală: cum se
poate realiza aceasta? Din câte ştiu, există multe căi, dar toate au în comun acelaşi
element şi anume faptul că avem de-a face cu un proces al devenirii, care are loc în
timp. Poate că acesta este şi motivul principal pentru care mulţi oameni renunţă la
calea spirituală a cunoaşterii chiar înainte de a realiza o veritabilă transformare
lăuntrică a fiinţei lor; îi sperie efortul, ideea de a fi perseverenţi. În cazul meu,
procesul transformării a fost extrem de accelerat şi a durat doar douăsprezece zile.
Probabil că, dacă ar fi durat mai mult, mintea mea ar fi găsit anumite căi
„subversive” de a atenua şocul evenimentelor uluitoare cu care m-am confruntat şi
atunci m-aş fi blocat la un anumit nivel inferior de înţelegere; cine ştie cât timp ar fi
trebuit să rămân acolo până să realizez următorul pas?!
Descrierea sublimei perioade de douăsprezece zile din viaţa mea constituie chiar
subiectul cărţii de faţă. Dacă ar fi să raportez acele zile la timpul meu subiectiv, aş
spune că, de fapt, am trăit mai mulţi ani, dar într-un mod foarte condensat, într-o
dimensiune complexă a fiinţei mele. Pentru a înţelege acea dimensiune, destinul a
făcut să întâlnesc câteva fiinţe, nu neapărat umane, care mi-au jalonat cu precizie