12 zile – O initiere secreta - Radu Cinamar.pdf - Carti Electronice

Guru Rimpoche a venit chiar el în această peşteră? am vrut eu să aflu, pentru a
înţelege anumite percepţii pe care le-am avut cu câteva clipe mai înainte.
El nu, dar înţeleaptă lui discipolă a intrat aici pentru a ascunde pergamentul.
Aceasta s-a petrecut cu foarte mult timp în urmă. Prin puterile divine pe care le
deţinea, a modelat peretele de rocă în forma pe care tu o vezi acum şi a aşezat acolo
cutia de lemn. Această peşteră este foarte specială pentru că ea conduce spre o altă
lume. De aceea şi textul ascuns aici este foarte important. Totuşi, într-o primă fază
doar puţini oameni îi vor înţelege conţinutul. În el este descrisă natura reală a
ataşamentelor care îl leagă pe om de lume şi sunt menţionate cinci tehnici de
meditaţie foarte eficiente pentru ca el să depăşească acest obstacol important. În
final, cel a cărui compasiune este infinită a făcut unele profeţii despre marea
transformare prin care urmează să treacă omenirea. În parte, aceste profeţii
se referă şi la ţara ta. Totuşi, ele nu pot fi împlinite dacă nu va exista o trezire
autentică a oamenilor către spiritualitate.
Lanţurile grele care îi leagă pe aceştia sunt, de fapt, ataşamentele şi egoismul
care este generat de ele. Ura, mânia şi înţelegerea greşită a situaţiilor şi a realităţii
se adaugă la zestrea negativă a emoţiilor. Cel care le manifestă şi chiar le cultivă va
fi mereu supus suferinţei şi decepţiei. Pentru un astfel de om este o mare distanţă
până la lumina clară şi pură a esenţei sale divine şi el se va chinui în ceaţa unor
gânduri grosiere, pline de ataşament faţă de ceea ce vrea să obţină, fără totuşi să
dobândească. O astfel de fiinţă trăieşte în extreme, fiind continuu azvârlită între
intensitatea plăcerii şi a fericirii şi disperarea unei crunte suferinţe. Ea nu poate să
aibă un prieten sau iubit fără să nu se ataşeze cu putere de el şi nici nu poate să
vadă un duşman fără să devină foarte furioasă sau chiar să îl urască. Nu uita
niciodată că liniştea profundă a sufletului o vei găsi mereu doar în echilibrul perfect
dintre aceste extreme. Indiferent că este vorba de bucuria efemeră pe care o conferă
situaţiile plăcute sau de mânia furibundă care e dezlănţuită de orgoliul rănit,
acestea nu sunt decât influenţe iluzorii şi chiar demoniace care îl abat pe om de la
menirea sa în viaţă.
În faţa acestor iluzii care adeseori sunt instrumentate de forţele malefice din
Creaţie, omul este precum un animal domestic; el se simte bine şi în siguranţă în
curtea stăpânului său, care îl hrăneşte şi îl îngrijeşte. Aceasta este situaţia în care
omul se ataşează de bucuriile efemere ale vieţii. Animalul domestic uită însă de
fiecare dată că este doar o problemă de timp până când stăpânul lui îl va ucide
pentru a se hrăni cu el. Aceasta este situaţia în care omul cade pradă acceselor de
furie demenţială şi de ură crâncenă, care îl fac să decadă şi să ajungă într-o
condiţie deplorabilă.
Ascultam ca vrăjit vorbele Zeiţei. Sonoritatea lor foarte specială îmi declanşa o
stare lăuntrică minunată, care facilita înţelegerea lor profundă.
Şi atunci, care este soluţia? am întrebat.
Urmăreşte echilibrul în tot ceea ce faci, mi-a răspuns Zeiţa. Rămâi mereu în
centru; aceasta îţi va permite să fii în mijlocul acţiunii şi în acelaşi timp să nu te
ataşezi de ea. Fii ferm şi echilibrat în bunătatea ta faţă de celelalte fiinţe, fără să
vrei să obţii ceva în schimb. Trocul sentimental este chiar mai rău decât
înşelăciunea. Acestea sunt premizele înţelepciunii.
Aveam senzaţia că mă aflu acolo de zile întregi desăvârşindu-mi evoluţia
spirituală. Emoţia, frământarea, slăbiciunea şi uluirea fără margini de care fusesem