12 zile – O initiere secreta - Radu Cinamar.pdf - Carti Electronice

elementului de prezenţă. De pildă, câmpul energetic subtil al straniului obiect care
prelungea viaţa avea în mod cert o contribuţie la distorsiunea spaţio-temporală din
cameră; aurele celorlalte trei fiinţe constituiau şi ele un factor major de influenţă în
această direcţie, astfel încât propria mea aură era atunci „infuzată” cumva de aceste
vibraţii neobişnuite, care reverberau puternic în conştiinţa mea.
Starea de reverie în care intrasem a fost brusc invadată de un fel de voce, care
mai mult semăna cu un bubuit de tunet. Deşi nu înţelegeam efectiv cuvintele, totuşi
ideea transmisă îmi era clară. Yidam-ul îmi spunea că, pentru a contribui la
detensionarea şi la relaxarea mea mentală, modificase atmosfera din cameră,
răcorind-o şi conferindu-i vitalitate. Capul meu vuia de „tunetele” vorbelor sale, deşi
nu puteam afirma că acestea erau chiar ca nişte tunete de furtună. Mă gândeam
doar la o analogie, pentru că în realitate impresia era mai complexă.
Aproape năucit, am apucat totuşi să-i mulţumesc yidam-ului în gând. Brusc,
atât în mintea mea cât şi în living-room se lăsă o tăcere copleşitoare. Nici un sunet,
nici o mişcare, doar o linişte împietrită. Priveam printre ochii întredeschişi, dar
mediul mi se părea cumva ireal. Aproape nu mai simţeam conturul trupului, însă
contrar aşteptărilor mele starea minunată de relaxare care mă cuprinsese nu m-a
moleşit şi nici nu mi-a indus somnul, ci dimpotrivă, cu fiecare moment care trecea,
mă simţeam mai lucid şi mai capabil să înţeleg ce se petrece cu mine însumi.
În mai puţin de trei minute mă simţeam atât de bine, încât nu aş mai fi vrut
altceva decât să rămân cufundat în acea stare foarte confortabilă. Intuitiv am
realizat atunci că acela era ajutorul minunat pe care mi l-au oferit yidam-ul şi lama
tibetan, pentru a depăşi astfel un anumit blocaj energetic la nivel mental.
Deşi cu puţin timp în urmă resorturile mele de apărare a „cetăţii ego-ului” erau
foarte active, urmărind să-mi provoace o stare de angoasă şi nesiguranţă pentru a
mă determina să părăsesc acea încăpere, totuşi acum resimţeam o bucurie intensă,
plină de căldură şi afectivitate pentru că mă aflam în preajma acelor fiinţe deosebite
şi pentru că mă confruntam cu o situaţie complet ieşită din comun.
Acum, când rememorez cu claritate filmul evenimentelor, al discuţiilor şi al
emoţiilor lăuntrice pe care le-am trăit în acele zile, îmi dau seama că foarte puţini
oameni vor fi dispuşi să le accepte şi să le împărtăşească, fie doar şi într-o mică
parte. Într-un astfel de caz, motivul principal pare a fi acela că aspectele pe care le
prezint depăşesc cu mult bagajul comun de cunoştinţe şi concepţii despre viaţă şi
despre misterele ei ascunse. Mi-ar fi spus atunci că am la dispoziţie fie varianta
dezvăluirii realităţilor prin care am trecut în decursul acelor zile, fie varianta tăcerii,
însă în acest ultim caz cum aş mai fi fost capabil să îndeplinesc îndemnul lui
Machandi, pentru a face cunoscute lumii adevărurile pe care le-am trăit? Cum aş fi
putut să mai contribui, chiar şi într-o mică măsură, la cunoaşterea ocultă a omului,
ce reprezintă un cu totul alt tip de cunoaştere decât ştiinţa superficială a vieţii pe
care el o trăieşte în societate?
Dacă ar fi fost vorba doar de unul sau altul dintre aspectele cu care m-am
confruntat, atunci cel mai probabil că nu m-aş mai fi obosit să descriu cele
întâmplate; dar au fost o serie întreagă de fapte şi revelaţii tulburătoare care m-au
plasat, printr-un complicat şi totodată incitant joc al destinului, în situaţii-cheie ce
nu suferă nici o comparaţie cu situaţiile obişnuite de viaţă. În mod sigur, toate
aceste aspecte au un sens foarte precis şi se integrează într-un ansamblu mult mai
complex, care nu mi-a fost dezvăluit decât parţial.