12 zile – O initiere secreta - Radu Cinamar.pdf - Carti Electronice

am avut tendinţa să o consider ca fiind neprimitoare, mă atrăgea acum ca un
magnet şi provoca în mine o nostalgie sfâşietoare a cărei sursă nu o cunoşteam.
— Trebuie să mergem.
Glasul lui Repa Sundhi suna ciudat de aproape şi distinct, chiar dacă valea era
destul de largă. Am tresărit şi, fără să vreau, mi-am strâns puloverul pe trup.
Totuşi, temperatura aerului era mult mai puţin rece decât ar fi fost normal la acea
înălţime şi pe o vreme ca aceea. L-am întrebat pe lama cum era posibil aşa ceva.
— Aceasta este una din „contribuţiile” yidam-ului. El personal nu ar avea nevoie
de o astfel de facilitate, dar s-a gândit că în felul acesta noi am putea rezista mai
bine.
L-am privit cu recunoştinţă pe yidam. Trupul lui uriaş se integra perfect în acel
peisaj şi nu mi-a fost deloc greu să realizez faptul că un zeu poate să depăşească
destul de uşor chiar şi cele mai vitrege condiţii terestre.
Unele locuri din munţii Tibetului sunt foarte speciale, deoarece au o încărcătură
subtilă deosebită, a continuat Repa Sundhi să-mi vorbească. Sunt misterioase
deoarece pot facilita manifestarea unor fenomene deosebite, care uneori sunt
chiar spontane. În cazul nostru, translaţia spaţială a fost actul voinţei mele, însă
am dirijat în aşa fel fenomenul, încât tu să ai timp să observi cu atenţie
caracteristicile lui şi să te obişnuieşti măcar în parte cu noile condiţii.
Am translatat şi în timp? am întrebat eu cu o urmă de îngrijorare în glas
gândindu-mă că, dacă în urma unei translaţii spaţiale mai aveam şansa să ajung
acasă, o deplasare în timp care nu ar fi decurs prea bine ar fi fost fatală din acest
punct de vedere.
Nu, nu a fost necesar, a răspuns Repa Sundhi. Asta nu înseamnă că nu este
posibil, adăugă el imediat. Deşi sunt aparent distincte, energiile subtile ale spaţiului
şi timpului se întrepătrund şi determină caracteristicile principale ale realităţii
înconjurătoare. La un anumit nivel al progresului spiritual va fi posibil să controlezi
tu însuţi, la voinţă, aceste energii. Aceasta nu se face însă deloc la întâmplare, ci
numai într-un deplin acord cu armonia şi echilibrul energetic din zona respectivă a
universului.
Totuşi, din câte cunosc eu, ştiinţa actuală nu este de acord cu aceste idei, cel
puţin din punct de vedere practic.
Aceasta este drama omului de ştiinţă contemporan, rosti lama. Chiar dacă a
făcut anumite progrese teoretice, el are totuşi tendinţa de a-şi supraaprecia
eforturile şi aceasta este o trăsătură periculoasă, deoarece îi limitează libertatea
conştiinţei. Rezultatele teoretice şi ipotezele pot fi stimulative, dar şi frustrante. Aici,
ca şi în alte ocazii, cel care se opune este orgoliul ideii de supremaţie. Omul crede
că a atins apogeul când, de fapt, el se află abia la început de drum.
Mergeam cu grijă printre pietrele ascuţite, atent să nu-mi tai încălţămintea în
ele. Ne îndreptam prin vale către cele două piscuri muntoase din faţa noastră.
— Este o zonă prin care oamenii trec des? am întrebat, dornic să ştiu dacă ne
vom întâlni cu cineva pe traseu.
Repa Sundhi a clătinat din cap în semn că nu.
Acest munte este protejat în mod subtil. Foarte puţini pelerini au acces aici şi
aceasta doar prin graţia şi bunăvoinţa anumitor zeităţi înalte. Iar piscurile din faţa