12 zile – O initiere secreta - Radu Cinamar.pdf - Carti Electronice

este incomparabilă cu orice altă situaţie obişnuită de viaţă. Aceasta îţi va genera
atunci fericirea veritabilă, care nu are un obiect anume, adică nu depinde de ceva în
mod special. Eşti pur şi simplu fericit că exişti şi că tot ceea ce te înconjoară există
o dată cu tine. Un efect direct al acestei realizări interioare va fi acela al dorinţei de
a ajuta în mod altruist pe aceia care au nevoie de sprijin şi de a săvârşi doar acţiuni
virtuoase. Sigur, aceasta nu implică faptul că, pe parcursul evoluţiei tale şi a căii
spirituale” pe care o urmezi nu te vei mal confrunta cu probleme ori cu stări de
suferinţă. Trebuie să înţelegi că acestea vor continua să apară un anumit timp
datorită faptului că structura fizică şi psiho-mentală nu este încă purificată, iar
anumite elemente karmice care sunt o consecinţă directă a faptelor rele din trecut
au ajuns la stadiul în care trebuie să fie compensate, în astfel de situaţii, inima ta
nu trebuie să fie cuprinsă de deznădejde, iar practica spirituală nu trebuie încetată.
Mai mult ca oricând, atunci va trebui să dai dovadă de voinţă şi de perseverenţă
pentru că, aşa după cum ţi-am spus, orice lucru este trecător, chiar şl suferinţele
karmice. Treptat, datorită transformării pozitive din viaţa ta şi a modului corect în
care gândeşti şl acţionezi, aceste suferinţe se vor diminua din ce în ce mai mult, iar
tu vei avea astfel acces la planuri de conştiinţă mult superioare celui în care te afli
acum.
Spunând aceasta, Repa Sundhi se opri din mers, făcându-ne şi nouă semn. Am
observat că ne aflam în zona văii pietroase în care am fost translataţi cu ceva timp
înainte. Lama a închis ochii timp de câteva clipe, rămânând nemişcat, îi priveam cu
admiraţie expresia feţei, de profundă concentrare şi resorbţie interioară, Afară era
aproape întuneric, dar cu toate acestea crestele munţilor emiteau în mod enigmatic
o lumină difuză şi fosforescentă de culoare mov. Deodată am simţit că am fost
cuprins de un ciudat tremur interior, care îmi provoca o vagă senzaţie de greaţă.
Am văzut atunci cu mare uluire cum peisajul parcă s-a „curbat” în părţi,
ondulându-se ca nişte valuri. Apoi, brusc, am fost inundaţi de lumina puternică a
soarelui pe un cer senin; translaţia avusese loc în sens invers şi acum ne aflam din
nou în Munţii Apuseni, aproape de poiana mare din vârful dealului pe care l-am
urcat. De acea data, Repa Sundhi realizase proiecţia noastră direct, fără să mai
recurgă la fazele intermediare la care fusesem deja martor cu puţin timp înainte.
Totuşi, remarcam ceva care nu mi se părea în regulă, Ştiam că translaţia
anterioară avusese loc după-amiaza şi mă aşteptam ca, după cele 4–5 ore petrecute
în zona Tibetului, acum să fie seară, dacă nu chiar noapte, în loc de aceasta
constatam că era o dimineaţă strălucitoare şi călduroasă de noiembrie, ceea ce m-a
derutat puţin. Am făcut observaţia că ar fi trebuit să fie un cu totul alt timp al zilei.
Aşa ar fi fost normal dacă timpul s-ar fi scurs după impresia ta subiectivă, mi-a
răspuns lama. Întâlnirea cu Machandi a implicat însă uşoare modificări ale
continuumului spaţio-temporal, astfel că ceea ce ţie ţi s-a părut a fi doar câteva ore,
în realitate a durat cu mult mai mult.
Şaptesprezece ore şi jumătate, a spus Elinor uitându-se la ceas şi calculând
diferenţa de timp, Prin urmare, avem un decalaj de 12–13 ore faţă de timpul
obiectiv.
Nu ştiu de ce, dar eram încântat de faptul ca mă confruntam cu acele fenomene
neobişnuite care implicau distorsiunea spaţiului şi a timpului, L-am întrebat totuşi
pe Repa Sundhi dacă acestea determină anumite efecte secundare asupra corpului
fizic. Mi-a explicat că nu există nici un pericol în această privinţă şi că ideile şi