12 zile – O initiere secreta - Radu Cinamar.pdf - Carti Electronice

putea să treacă neobservată, încordându-mi privirea am văzut atunci multe alte
coloane luminoase care se aflau mai sus pe munte, în stânga noastră,
L-am ajuns din urmă pe Repa Sundhi şi i-am povestit despre această stranie
manifestare, Mi-a răspuns că vârful Gugu ascunde multe mistere, vechi de mii de
ani, care în parte vor fi descoperite destul de curând. Lama mi-a destăinuit că în
subsolul acestui munte există o sursă formidabilă de energie, dar nu a vrut să facă
şi alte precizări. Am privit instinctiv către vârful muntelui şi exact în acel moment o
pală de vânt foarte puternică şi rece ne-a izbit frontal, făcându-ne să ne clătinam,
Ne-am oprit o clipă nedumeriţi, însă Elinor, care cunoştea zona, ne-a explicat că
astfel de manifestări bruşte, „din senin”, sunt o caracteristică a acestui munte.
Cu toate acestea aveam inima puţin strânsă, deoarece curentul de aer rece
adusese parcă ceva în plus, ceva ameninţător şl neplăcut. Scrutând din nou
întunericul către vârful din faţa noastră, am observat stupefiat cum cerul de
deasupra lui este acoperit în mare viteză de nori negri, ameninţători, care se
rostogoleau într-un bubuit surd, îndepărtat.
Următoarele clipe şi fenomenele asimilate lor s-au derulat în conştiinţa mea
perceptivă în mod progresiv, dar cu o viteză mult mai mică decât cea reală, Am
perceput totul atunci dintr-o stare de „suspendare”, fără să-mi pot explica însă
modalitatea bruscă în care aceasta a apărut.
În timp ce priveam cu oarecare îngrijorare cerul care se acoperea foarte repede
prevestind o teribilă furtună, am fost şocat de un fulger extraordinar de puternic
care a izbucnit din forfota norilor, lovind chiar în creştetul de piatră al vârfului de
munte. Zgomotul declanşat a fost năucitor, zguduindu-ne fiinţa.
Din acel moment am urmărit evenimentele derulându-se încet şi foarte precis.
Fiecare simţ îmi era ascuţit la maxim, senzaţiile resimţite fiind foarte intense. Am
văzut lumina orbitoare a fulgerului uriaş răspândindu-se pe toată coasta muntelui
şi chiar mult mai la vale, într-o jerbă violet şi mov care crea o impresie stranie,
nepământeană, în aceeaşi clipă, am văzut luminată puţin mai sus pe coasta
muntelui, în dreapta noastră, o stână de oi cu animale care se mişcau nervos în
ţarc. Dar ceea ce cu adevărat m-a înspăimântat atunci când am privit acel tablou
aproape nefiresc, au fost trei câini ciobăneşti uriaşi care se îndreptau feroce, în
salturi gigantice, către grupul nostru, în circumstanţe normale, în timpul zilei,
poate că nu aş fi fost foarte impresionat, dar atunci aveam tendinţa să consider
imaginea ca fiind desprinsă parcă dintr-un film de groază. Acele animale erau
neobişnuit de mari şi de fioroase, iar colţii lor enormi apăreau sclipind într-un rânjet
demoniac. Ceea ce mi-a dat însă cel mai mult de gândit a fost mărimea
extraordinară a salturilor pe care le efectuau. Aşa ceva era o imposibilitate chiar şi
pentru o gazelă; în plus, înălţimea la care se ridicau în aer era inconceptibilă pentru
nişte câini de pază, oricât de antrenaţi ar fi fost ei. Nu îmi făceam nici o iluzie cu
privire la intenţiile pe care le aveau acele apariţii înspăimântătoare, însă derularea
mult încetinită a mişcărilor, aşa cum le percepeam eu în conştiinţă, îmi lăsa un
anumit răgaz pentru a fi atent şi la ceilalţi din grup, înainte să fiu cuprins de o
teribilă panică.
L-am privit pe Repa Sundhi care rămăsese nemişcat şi orientat cu faţa către
vârful din piatră. Părea că este complet extras din acel peisaj, focalizându-se într-o
cu totul altă direcţie. Elinor se îndrepta încet din mijloc, întorcându-şi capul către
câinii care se apropiau. Atunci yidam-ul a făcut un pas lateral înspre direcţia din