12 zile – O initiere secreta - Radu Cinamar.pdf - Carti Electronice

conduce în mod inevitabil la suferinţă. Este un lanţ cu care omul se leagă
conştiincios pe parcursul întregii sale vieţi.
Dacă viziunea ta este însă de ansamblu, toate aspectele din existenţa proprie vor
fi percepute în secvenţe corelate şi înlănţuite cauzal. Mai mult decât atât, vei putea
înţelege de pe o poziţie superioară şi ceea ce te înconjoară, chiar dacă nu te implică
în mod direct. Aceasta este diferenţa fundamentală între un om obişnuit şi un
înţelept. În „cazul înţeleptului, expansiunea conştiinţei poate deveni gigantică şi
atunci el nu numai că înglobează ceea ce există în acele limite, dar, de asemenea,
este capabil să dirijeze la voinţă orice acţiune şi orice intervenţie în acel cadru
spaţio-temporal.
Acum cred că înţelegi destul de bine puterea de influenţă a lui Machandi în
univers. Să ştii însă că pentru a stăpâni şi controla în mod eficient un nivel al
manifestării, este necesar ca tu însuţi să fii pe un nivel superior planului pe care
vrei să-l controlezi. Un orb nu va putea conduce niciodată un alt orb.
Înţelesesem foarte bine această condiţie, dar nu eram lămurit încă asupra cauzei
care determină manifestarea emoţiilor noastre limitate ce provoacă suferinţă. Nu
ştiam nici motivul pentru care omul preferă să îşi „segmenteze” viaţa în fâşii
distincte de interes şi acţiune.
Atunci, Repa Sundhi mi-a clarificat unul dintre cele mai importante aspecte ale
vieţii noastre.
— Cauza principală constă în ideea greşită pe care omul şi-o face despre
feluritele aspecte ale vieţii. Deşi totul se schimbă şi se transformă în jurul lui în
fiecare moment, el crede cu convingere că lucrurile şi situaţiile pot să rămână
aceleaşi, adică neschimbate. Dacă vei analiza însă în profunzime, vei descoperi că
această concepţie este total nerealistă şi chiar lipsită de logică. Nimic din ceea ce te
înconjoară şi nici din ceea ce există în Creaţie nu rămâne la fel, ci se transformă
mereu într-o continuă tendinţă evolutivă. Poţi tu să spui că relaţiile pe care le-ai
avut au rămas aceleaşi sau că cele din prezent nu se vor modifica? Crezi că averile
şi posesiunile mate1 riale pe care unii oameni le strâng cu aviditate reprezintă ceva
stabil şi veşnic? Dimpotrivă, într-o singură clipă ei pot să piardă ce au agonisit o
viaţă întreagă. Starea psihică nu este nici ea mai stabilă: când este criticat, omul se
supără; când suferă o pierdere, el se înfurie; când nu are ceea ce-şi doreşte, el
devine gelos sau invidios. Toate aceste atitudini ale lui nu sunt decât emoţii
negative care îl constrâng să săvârşească anumite acţiuni. Acestea se „imprimă” în
karma lui personală şi îi vor genera mari probleme în vieţile lui următoare.
Ideea greşită că lucrurile sau situaţiile sunt permanente şi că ele nu se vor
schimba vreodată este chiar rădăcina suferinţei omului. După cum îţi spuneam, viziunea
lui în această privinţă este complet nerealistă. Adevărata dramă este însă
aceea că, deşi se confruntă de nenumărate ori pe parcursul vieţii cu situaţii care îi
infirmă această concepţie, totuşi el se încăpăţânează să persiste în aceeaşi idee.
Imaginându-şi că nimic nu se schimbă şi că tot ceea ce el dobândeşte în viaţă va
dăinui o veşnicie sau va rămâne la fel măcar pe durata existenţei sale, omul se
ataşează tot mai mult de relaţii, de sentimente, de emoţii, de bani, posesiuni sau de
plăceri. Urmăreşte cu atenţie această manifestare psihică negativă, care este
ataşamentul. Vei înţelege foarte repede, chiar prin exemplul oferit de propria ta
viaţă, că el creează în tine aşteptări, pretenţii şi iluzii. De cele mai multe ori, acestea
nu sunt întrunite ori satisfăcute şi astfel apare suferinţa, care la rândul ei