12 zile – O initiere secreta - Radu Cinamar.pdf - Carti Electronice

altul: fie precum un parfum sublim, bine definit, fie ca o combinaţie de nuanţe
olfactive. Această percepţie mi-a răvăşit complet şi ceea ce mai rămăsese neatins în
fiinţa mea. N-aş putea să explic de ce s-a petrecut aşa, dar am simţit că m-am
abandonat atunci în totalitate Zeiţei, într-un impuls năvalnic de iubire
necondiţionată şi de adorare frenetică. Mirosul divin al trupului ei care era foarte
aproape de mine mi-a răscolit un bagaj neaşteptat de amintiri ancestrale, crâmpeie
de senzaţii nedefinite, imagini stranii pe care nu le identificam în viaţa mea... A fost
ca o explozie de sentimente şi de percepţii foarte profunde, care simţeam că mă
apropie în mod tainic şi ameţitor de acea fiinţă divină.
Mi-am ridicat din nou ochii şi i-am privit chipul de o frumuseţe răpitoare. Pentru
a avea un corespondent în lumea noastră, aş spune că trăsăturile lui erau o combinaţie
între cele ale rasei europene şi cele ale rasei asiatice, dar în plus exista ceva
greu definibil, care nu era pământesc. Chipul Zeiţei radia o nobleţe fără seamăn, un
aer princiar, dar nu în sensul aroganţei şi al orgoliului, ci în cel al înţelepciunii şi al
fermităţii. Proporţiile între nas şi gură erau perfecte, iar buzele ei roşii emanau o
senzualitate aproape tangibilă. Surâsul ei fin şi delicat lăsa să se întrevadă albeaţa
unei danturi perfecte şi îi scoteau în evidenţă pomeţii uşor proeminenţi. Ochii
superbi erau mari şi foarte alungiţi, iar sprâncenele negre, puţin arcuite le conturau
şi mai bine forma perfectă. Părul negru şi lung îi cădea drept aproape până la
jumătatea spatelui, lucind feeric în lumina albastră din peşteră. Fruntea îi era
liberă, dar în mijlocul ei puteam să observ o linie verticală de aproximativ cinci
centimetri de culoare violet închis, fosforescentă.
Am remarcat faptul că pielea feţei avea o tentă mai deschisă de albastru, în timp
ce gâtul perfect era aproape bleumarin. Poate că aceea nu era decât o impresie a
mea, creată de radiaţia luminoasă şi tulburătoare ce era emanată de ochii ei. Zeiţa
purta un voal simplu, semi-transparent, de culoare verde deschis, care se combina
uluitor cu culoarea pielii şi cu aceea a irişilor ei. Voalul era prins într-un mod
complicat pe umărul ei drept, iar în zona taliei era legat lejer cu un fir de culoarea
aurului. Materialul în ape din care era confecţionat voalul lăsa să se întrevadă
discret forma superbă a sânilor ei mari şi pielea strălucitoare a coapselor de culoare
albastru închis.
Zeiţa îşi apropie mâna dreaptă de gâtul meu şi mă atinse foarte uşor la baza lui.
Apoi imediat făcu acelaşi gest în zona din mijlocul frunţii mele şi apoi pe creştetul
capului. Îi vedeam foarte aproape degetele delicate, cu unghiile de culoare roşu
închis şi braţul întins într-un gest foarte natural. Brăţările superbe din aur bătut cu
rubine se mişcau încet la încheietura mâinii, producând un clinchet de cristal. La
mijlocul braţului dezgolit ea mai purta o brăţară aurie, însă aceea era mai lată şi
încrustată cu safire. Gleznele picioarelor erau şi ele împodobite cu brăţări subţiri
din aur, însă acestea nu aveau pietre preţioase. În schimb, la gât purta un colier de
o rară frumuseţe, alcătuit din smaralde şi perle albe, care străluceau puternic în
contrast cu pielea fină şi albastră.
În momentul în care m-a atins cu degetele, un fulger interior mi-a străbătut
trupul pe coloană. Am crezut că voi cădea leşinat, dar nu a fost aşa. Eram în acelaşi
loc, în picioare, însă nu-mi mai simţeam corpul. Parcă mă cuprinsese o amorţeală
generală, deşi mintea îmi era foarte lucidă. Senzaţia pregnantă pe care o resimţeam
atunci era de evadare, de mare libertate; eram mic şi în acelaşi timp eram foarte
mare. După câteva momente, când mi-a atins fruntea, am simţit un colosal vârtej