12 zile – O initiere secreta - Radu Cinamar.pdf - Carti Electronice

au fost expuse şi mie, e drept că în cu totul alte conjuncturi, de către o persoană
foarte specială.
Elinor zâmbi cu înţelegere.
— Cred că te referi la domnul Cezar Brad, nu-i aşa? într-adevăr, se pare că este
o fiinţă care a atins deja un înalt grad de evoluţie a conştiinţei, a remarcat el
gânditor. Şi tu faci parte, prin forţa destinului tău, din acest angrenaj complex care
implică fiinţe remarcabile. Peste puţin timp vei constata că în viaţă nimic nu este
întâmplător, ci toate evenimentele se corelează şi se sincronizează într-un mod care
de multe ori este uimitor pentru omul obişnuit. Este o mare artă să observi aceste
sincronicităţi care apar în viaţă şi mai apoi să le înţelegi cauza ascunsă. În acelaşi
timp, dacă reuşeşti aceasta este un semn distinct al faptului că ai evoluat. Dar să
revin la ceea ce spuneam. Reflectând tot mai mult la aceste aspecte, în mine a
apărut treptat convingerea fermă că trebuia să abordez o anumită cale în viaţă şi că
aceasta era strâns legată de strămoşul meu. Prin urmare, am hotărât să mă
abandonez fără rezerve planului ascuns pe care intuiam că marele alchimist îl
pregătise în detaliu. Desigur, exista şi o anumită doză de risc în această acţiune,
dar hotărârea mea era deja neclintită. La început au mai existat slabe ezitări care se
datorau ataşamentului faţă de familie şi de logodnica mea, dar m-am liniştit
spunându-mi că mai apoi voi avea tot timpul din lume să mă întorc la ei. În sinea
mea însă ştiam prea bine că acest lucru nu se va petrece niciodată.
După trei zile bărbatul cărunt a revenit, la fel de sobru şi de calm ca şi prima
dată. Aşa după cum am bănuit, aveam deja un paşaport fals cu care urma să trec
graniţa. Aşteptările mele au fost însă depăşite atunci când am constatat că
paşaportul meu era, de fapt, un paşaport diplomatic şi că eu aveam cetăţenie
belgiană. Acel domn mi-a explicat că s-a ales această variantă deoarece eu
cunoşteam foarte bine limba franceză, ceea ce făcea totul mai credibil pentru
autorităţile vamale. El urma să mă însoţească la Bruxelles, iar plecarea cu avionul
era programată a doua zi la prânz. Ca să fiu mai concis, la aeroport totul a decurs
normal, firesc, iar vameşii ne-au urat chiar „bon voyage!”. Pe înserat eram deja
instalat într-o vilă ultraluxoasă din capitala Belgiei, care se afla într-o zonă
rezidenţială a oraşului. Bărbatul care m-a însoţit s-a retras discret, după ce s-a
asigurat că am tot ce-mi trebuie. M-a anunţat că în aceeaşi seară urma să primesc
o vizită specială.
Am zâmbit uşor; probabil că acela urma să fie momentul mult aşteptatei
întâlniri cu ruda mea în vârstă de peste cinci sute de ani. Trebuia să recunosc că
uneori în viaţă schimbările de situaţie sunt atât de rapide şi spectaculoase, încât
trebuie să dai dovadă de mult discernământ şi de o mare stăpânire de sine pentru a
le face faţă cât mai bine. În urmă cu o săptămână îmi făuream planuri de familie
împreună cu logodnica mea, la Oradea, în România; acum eram în Belgia, având o
altă identitate şi aşteptam să mă întâlnesc cu o rudă în vârstă de câteva sute de
ani. Destul de şocant, nu?
Elinor râse degajat şi se ridică pentru a aprinde lumina. Afară era aproape
noapte şi preotul tibetan încă nu sosise. Rupt din vraja ascultării, am tresărit,
uitându-mă la ceas.
Este destul de târziu... Crezi că va mai fi o întâlnire în seara aceasta? am
întrebat eu sceptic.
Fără îndoială, a răspuns Elinor, deşi eu însumi sunt puţin mirat de această