12 zile – O initiere secreta - Radu Cinamar.pdf - Carti Electronice

Capitolul 4
INIŢIEREA SECRETĂ
În faţa peşterii mă aşteptau Repa Sundhi, yidam-ul şi Elinor. Vântul rece mă
izbi frontal, aducându-mă la o realitate mult mai dură şi mai palpabilă. Umbrele
înserării întunecau şi mai mult norii, iar peisajul stâncos şi arid contribuia atunci
din plin la întristarea mea.
Mergeam înapoi pe acelaşi drum pe care venisem, cufundat în gânduri şi
profund marcat de întâlnirea cu Machandi. Cei trei erau şi ei tăcuţi şi reculeşi,
respectându-mi starea pe care o simţeam atunci.
Mi-am dat însă curând seama că nu procedam corect. Experienţa pe care tocmai
o trăisem trebuia să fie un motiv de bucurie şi exuberanţă şi nu unul de tristeţe şi
îngândurare. Despărţirea de Zeiţă era previzibilă, iar eu trebuia să revin în lumea în
care aveam un rost şi o menire, pentru a pune în practică învăţăturile pe care le
aflasem şi pentru a îndeplini misiunea secretă care mi se trasase. De fapt, atunci
realizam că indiciile în această direcţie erau foarte vagi. Aveam pergamentul,
deţineam anumite informaţii şi cunoştinţe ezoterice, dar totuşi nu se stabilise nici
un plan, nici o direcţie precisă de acţiune.
Am înţeles că în astfel de cazuri nu se pune problema la fel ca într-o companie,
unde se trasează anumite căi şi repere clare pentru a ajunge la performanţă. Dacă
ar fi aşa, situaţiile de viaţă s-ar derula într-un gen de automatism, ceea ce ar face
până la urmă ca „jocul” să devină previzibil. Aveam doar ideea şi anumite
„instrumente” ajutătoare; restul trebuia să-l concep singur, să mă adaptez, să caut
posibilităţi eficiente prin care adevărul şi spiritualitatea să ajungă la cei care vor să
le primească.
Oamenii sunt diferiţi, se comportă şi înţeleg diferit pentru că şi personalitatea şi
nivelul lor de conştiinţă sunt diferite. A le face cunoscute anumite aspecte ezoterice
fundamentale care ar putea să le transforme în mod radical viaţa şi capacităţile este
un proces foarte dinamic, care nu se bazează pe o singură soluţie. Eram conştient
că, pentru a reuşi să împărtăşesc altora cât mai bine şi convingător o nouă viziune
asupra vieţii, trebuia mai întâi ca eu însumi să înţeleg în profunzime acele lucruri.
Din fericire, destinul mi-a facilitat cunoaşterea unor fiinţe excepţionale, care m-au
ghidat şi continuă să mă îndrume cu multă competenţă în tainele spiritualităţii.
Am observat că Repa Sundhi mergea alături de mine fără să intervină în
gândurile mele. Totuşi, simţeam prezenţa lui ca o invitaţie tăcută de a-mi lămuri
ceea ce nu pricepeam.
— Ştii, sunt unele necunoscute legate de Machandi pe care aş vrea să le aflu...
Prezenţa ei m-a copleşit şi trebuie să-ţi spun că întreaga mea fiinţă îmi este plină de
imaginea şi amintirea ei, m-am destăinuit eu lui Repa Sundhi.
Lama a zâmbit discret, dar nu a rostit nici un cuvânt, continuând să păşească
alături de mine. Căutam să-mi găsesc cele mai bune cuvinte care să exprime ceea
ce simţeam.