12 zile – O initiere secreta - Radu Cinamar.pdf - Carti Electronice

cum ar fi fost arsă de soare şi de vânt, ochii oblici, nasul puţin turtit indicau chiar o
posibilă provenienţă tibetană. Îmbrăcămintea pe care o purta constituia un alt
punct de referinţă, deoarece era complet neobişnuită: pantaloni foarte largi, din
pânză groasă de culoare neagră, o bluză roşie cu mâneci largi. prinsă cu un brâu lat
din eşarfe multicolore şi o mantie galbenă, lungă până la călcâie, de sub ale cărei
falduri ieşeau vârfurile unor saboţi uriaşi din lemn. Această fiinţă putea să
servească foarte bine rolul unui far de semnalizare pentru cei care se aflau fa mare
depărtare.
Atunci am sesizat două aspecte care m-au derutat şi mai mult: cu cât priveam
mai atent acel trup, cu atât aerul din jurul lui începea să „joace”, întocmai cum
joacă la suprafaţa nisipului din deşert, atunci când căldura este foarte mare.
Încercam să-mi ancorez mai bine privirea de conturul lui exterior, dar cu toate
acestea aveam senzaţia stranie că acesta se „disipează” în zona de vibraţie a aerului.
Dacă priveam însă zona cu „turbulenţe”, atunci aceasta îşi înceta efectul
bulversant, iar conturul trupului acelui bărbat devenea foarte clar. Această iluzie a
percepţiei mi-a creat o stare de confuzie, deoarece nu reuşeam să înţeleg dacă în
faţa mea se află o fiinţă adevărată sau ea este doar o apariţie efemeră. Deşi nu
rostisem nici un cuvânt până atunci şi nu cerusem nici o explicaţie, totuşi lama
tibetan mi-a răspuns, într-o engleză perfectă, exact la această nedumerire pe care o
aveam:
Depinde din ce perspectivă vrei să priveşti acest trup. Dacă te raportezi la el ca
la trupul unui om obişnuit, atunci să ştii că el este cât se poate de real. Are o
consistenţă fizică, mişcări şi gesturi care sunt comune oricărei alte fiinţe umane.
Dacă însă vei căuta să surprinzi aspectele mai subtile ale existenţei lui, atunci
mintea ta va interacţiona în mod automat cu o realitate subtilă mai profundă, care
se află la baza existenţei celui din faţa ta. În acest caz, tu vei percepe oarecum
„diluat” realitatea ei fizică şi creierul nu va şti cum să interpreteze fenomenul
straniu de vibraţie a aerului din jurul trupului ei.
Dar... În definitiv cine sau ce este el? am îndrăznit să întreb cu o oarecare
timiditate.
Preotul tibetan rămăsese în picioare în faţa mea şi îşi împreunase mâinile la
nivelul antebraţelor. Mă privea ca din depărtări, dar impresia mea certă a fost că
atunci el îmi sonda profunzimile fiinţei. Cu toate acestea, nu resimţeam nici o stare
de împotrivire sau de jenă, deoarece îi percepeam influenţa subtilă amplă, calmă,
relaxantă, care mă învăluia ocrotitoare şi plină de înţelegere.
— Este destul de dificil să-ţi explic în acest moment ce este, dar îţi pot spune că
în Tibet e cunoscut ca fiind un yidam. Pentru început poţi să-l consideri un
companion de nădejde al celui care îl evocă.
Cum adică un companion? am zis eu contrariat.
Un însoţitor foarte preţios, mai ales în situaţiile dificile ale vieţii, a completat
lama.
Tot nu înţelegeam. Erau prea multe întrebări fără răspuns care se loveau în
mintea mea: de unde a apărut un astfel de însoţitor?; toţi au această înfăţişare
teribilă?; ce poate să facă un yidam?; se comportă el ca un om normal?; care este
menirea lui? Aproape că nu mai ştiam cu care din aceste întrebări să încep.
Între timp, lama se aşezase în fotoliul în care stătuse Elinor, în timp ce acesta