12 zile – O initiere secreta - Radu Cinamar.pdf - Carti Electronice

gelozia care otrăveşte sunt acţiuni care apar precum zgura şi fumul negru în
sufletul omului.
Spre deosebire de el, animalul nu acţionează decât strict în virtutea instinctului
de conservare a vieţii, de hrănire şi de reproducere. El nu este capabil de incredibilele
mizerii la care se pretează unii oameni şi nici de acţiunile lor odioase sau
subterfugiile penibile pentru a-şi sluji scopurile egoiste. Din această cauză îţi spun
că, din nefericire, omul ajunge adeseori într-o condiţie chiar mai josnică decât a
unui animal pentru că, deşi este capabil să observe, să judece şi să înţeleagă natura
rea a acestor acţiuni, el totuşi le săvârşeşte. În aceasta constă, de fapt, esenţa
păcatului şi a greşelii. Omul este purtat mereu acolo unde îl duce firul faptelor sale
din trecut, fie că el îşi dă sau nu îşi dă seama de aceasta.
— Cum este totuşi posibil să existe o asemenea decădere a condiţiei umane? am
întrebat eu contrariat. Oare ignoranţa este atât de dramatică?
— Dacă înţelegi în mod corect lanţul care leagă aceste aspecte în univers,
lucrurile îţi vor apărea ca fiind foarte clare. Ignoranţa determină acţiunile greşite,
iar acestea determină cumulul de karma negativă, adică un destin greu; la rândul
lui, acesta leagă fiinţa umană respectivă prin înseşi limitările impuse de greşelile pe
care le-a făptuit şi care acum trebuie plătite, astfel încât se creează un nou lanţ de
greşeli şi procesul se continuă, ca într-un cerc aparent vicios.
Ieşirea din această lamentabilă condiţie se face în mod gradat şi numai printrun
efort constant şi intens al omului de a se transforma, de a orienta natura
acţiunilor sale spre fapte virtuoase. Uneori el se simte atât de disperat şi
deznădăjduit în faţa problemelor şi greutăţilor vieţii cu care se confruntă, încât
atunci este tentat să-şi ia singur viaţa, gândind că în felul acesta va scăpa de toate
necazurile. Aceasta este o imensă greşeală şi constituie un blocaj sever pe calea
evoluţiei.
Mi-am adus atunci aminte de observaţiile pe care le făcuse Elinor cu privire la
acest subiect; Repa Sundhi a completat ceea ce eu aflasem deja.
— Aceia care recurg la un astfel de gest necugetat sunt de obicei oamenii labili
din punct de vedere psihic şi mental, ori cei care prezintă unele influenţe demoniace
în personalitatea lor. Aceste aspecte pot să nu fie deloc remarcate de ceilalţi oameni
care se află în anturajul sinucigaşului şi chiar pot să pară deplasate prin raport la
viaţa de până atunci a acestuia. Totuşi, atât prostia cât şi ignoranţa oamenilor nu
pot ţine loc de adevăr. Eram uimit de faptul că lama părea să ştie foarte bine ce
discutasem eu cu Elinor înainte de venirea lui. Cu toate acestea, am observat că el
puncta discret doar acele aspecte pe care le considera importante, dorind să le
aprofundez. Puterea lui de cunoaştere telepatică era formidabilă.
— în general vorbind, omul trăieşte o dramă aproape continuă în manifestare, a
continuat el să-mi vorbească.
Fără să bănuiască faptul că în univers există un sens profund al vieţii, că există
anumite legi fundamentale şi imuabile care acţionează într-un perfect echilibru, cel
ignorant ia de cele mai multe ori ceea ce este rău ca fiind buh şi invers. Lăsat în
voia lui, el este precum frunza în vânt sau precum trăsura fără vizitiul care
struneşte caii speriaţi. Acţionând adeseori orbeşte, fără să gândească deloc şi sub
impulsul destinului său, omul ignorant atrage în aura lui o mulţime de energii care
îl vor face să-şi ducă existenţa într-o stare larvară, inferioară.