12 zile – O initiere secreta - Radu Cinamar.pdf - Carti Electronice

aici. Dar înainte de sosirea prietenului tău tibetan aş vrea să-mi spui cum s-a
încheiat întâlnirea de la Bruxelles. Recunosc faptul că sunt uluit de povestirea ta şi
încă nu mă pot obişnui în totalitate cu explicaţiile pe care mi le-ai dat. De fapt, mai
curând cred că asemenea informaţii i-ar face pe ceilalţi să zâmbească neîncrezători,
decât să accepte chiar şi o mică parte din relatarea pe care ai făcut-o.
— Poate că aşa este, a spus Elinor, dar dincolo de aceasta ei nu vor rămâne cu
nimic valoros. Adevărul în ceea ce mă priveşte este prea bulversant ca să poată fi
asimilat de cei care au o înţelegere obişnuită. Totuşi, în cazul tău am considerat că
ai trecut deja prin anumite „teste” dificile şi că era necesar să cunoşti unele lucruri
despre mine.
Spunând acestea, Elinor se ridică din fotoliu şi ieşi din living-room. După câteva
secunde el reveni, ţinând în mână un obiect straniu, care la prima vedere semăna
cu o sculptură ornamentală. Am înţeles imediat că acela era misteriosul obiect care
facilita o longevitate colosală. Cu emoţie, l-am luat în mâinile mele şi l-am privit cu
atenţie. Era alcătuit dintr-un cub metalic, cu latura de aproximativ cincisprezece
centimetri, care avea aspectul unei plase cu ochiuri mari, de forma unui romb.
Înăuntrul acelui cub şi înscris în el era o sferă confecţionată din acelaşi metal; ca şi
în cazul cubului, conturul ei exterior era alcătuit din ochiuri de plasă metalică, însă
acestea erau mai mici ca dimensiuni. În sfârşit, în sferă era înscrisă o altă formă
geometrică, un tetraedru, reprezentare perfectă a unei piramide în miniatură, având
vârful orientat spre în sus.
Tetraedrul constituia elementul principal, piesa centrală a întregului ansamblu.
Pe lângă faptul că avea suprafeţele opace, mica piramidă era realizată dintr-un alt
tip de metal decât cel utilizat pentru cub şi pentru sferă. În cazul acestora, metalul
avea unele reflexii roşiatice, semănând în această privinţă cu aspectul cuprului.
Eram foarte surprins de perfecţiunea finisării şi, chiar dacă suprafaţa era mată,
totuşi ea crea un joc straniu de lumini şi umbre între ochiurile plasei metalice care
alcătuia cubul şi sfera.
L-am întrebat pe Elinor ce tehnologie a fost folosită la obţinerea metalului şi la
asamblarea foarte precisă a pieselor componente ale obiectului, însă el mi-a
răspuns că informaţia respectivă făcea parte din secretul iniţierii şi nu putea fi
divulgată. Totuşi a precizat că „punctul fierbinte” al ansamblului era mica piramidă,
„inima” secretă care asigura influenţa tainică asupra vieţii celui pentru care era
construit obiectul.
Într-adevăr, piramida înscrisă în sferă avea o culoare fascinantă, asemănătoare
turcoazului, care reflecta în mod neaşteptat lumina la cea mai mică mişcare. Am
presupus că acest efect tulburător se datora şlefuirii perfecte a suprafeţelor sale,
însă Elinor mi-a spus că, de fapt, el era o proprietate a misteriosului aliaj din care
era confecţionată piramida. Combinaţia între culoarea roşiatică a plasei metalice
din care erau făcute cubul şi sfera şi culoarea turcoaz, uneori ajungând până la
nuanţe de bleumarin, a aliajului piramidei, crea în lumina palidă a camerei un efect
ciudat asupra psihicului meu. Mă simţeam îndemnat la visare, la reverie, însă vocea
lui Elinor m-a readus la realitatea momentului.
— Chiar dacă nu este acordat pe frecvenţa ta specifică de vibraţie, obiectul
creează totuşi un anumit tip de interacţiune subtilă, mai ales cu persoanele
receptive. Gândeşte-te că el este un fel de releu, un intermediar fizic care este
adaptat într-un mod foarte fin să translateze unele energii cosmice despre care