12 zile – O initiere secreta - Radu Cinamar.pdf - Carti Electronice

interior care m-a cuprins irezistibil şi m-a ridicat tot mai sus cu o viteză ameţitoare.
Am auzit atunci din ce în ce mai tare o „vibraţie” foarte elevată, care mi-a captat
imediat atenţia. Simţeam acea vibraţie în fiecare atom al fiinţei mele şi aveam certa
impresie că ea reprezintă ceva fundamental, o bază gigantică de susţinere. Aş fi vrut
să plonjez atunci fără reţinere în acel ocean de sunet care simţeam că umple totul,
însă atunci Zeiţa îmi atinse creştetul capului. Un tunet formidabil îmi invada fiinţa,
o dată cu o explozie albă, orbitoare. Nu puteam spune că sunt nici în aer, nici pe
pământ. Nu vedeam decât o lumină albă strălucind ca o stea deasupra creştetului
meu. Din când în când, din acea stea străfulgerau sclipiri multicolore de curcubeu
care se pierdeau într-un spaţiu pe care nu-l puteam defini. Treptat, lumina cea albă
începu să se contracte, lăsând loc detaliilor din peşteră. În câteva secunde am
revenit la normal, dar lumina rămăsese concentrată într-un punct minuscul puţin
deasupra creştetului capului meu; nu o vedeam şi totuşi ştiam că ea se afla acolo, îi
simţeam prezenţa ca o senzaţie de răcoare extrem de plăcută, care se răspândea în
jos, până în zona gâtului.
Eram foarte aproape de Zeiţă şi o priveam contemplativ, fiind conştient atunci că
prin voinţa ei reuşeam să mă susţin, fără să-mi pierd cunoştinţa. Acela a fost
momentul în care a început să-mi vorbească. Nu voi uita niciodată acea voce şi
inflexiunile ei extraordinare. Era o mare diferenţă între vocea yidam-ului şi ceea ce
auzeam atunci. Cum să descriu în mod credibil o voce care, de fapt, sună ca fiind
mai multe, pe tonalităţi diferite, dar care în acelaşi timp rămâne perfect unitară?!
Deşi Zeiţa era în faţa mea la mai puţin de un metru, vorbindu-mi rar şi uitându-se
în ochii mei, eu îi percepeam vocea ca venind din depărtare şi din toate direcţiile
simultan.
La o analiză rece, aceea nu era o voce umană. Ea ajungea la urechile mele fiind
parcă dublată sau chiar triplată, însă aceste „suprapuneri” erau foarte puţin decalate
şi aveau tonalităţi diferite, astfel încât efectul în ansamblu era foarte ciudat şi
neobişnuit. La început am avut reflexul să caut din priviri sursa vocilor pe care le
percepeam că vin din diferite direcţii în jurul meu, dar curând am realizat că, de
fapt, aceea era chiar vocea Zeiţei. Sunetul ei era cald, cu multe inflexiuni, însă am
remarcat o anumită stridenţă, precum aceea a unei corzi de chitară care este
suprasolicitată.
Deşi cuvintele pe care le rostea erau într-o limbă necunoscută mie, totuşi în mod
curios eu Ie înţelegeam perfect sensul. Fără a fi prea puternică, vocea Zeiţei era
penetrantă şi îmi focaliza instantaneu atenţia asupra ei. Îi urmăream fascinat
mişcările buzelor, îi simţeam cu toată fiinţa mea radiaţia formidabilă ce emana din
trupul ei, îi vedeam pieptul mişcându-se ritmic dar foarte încet, abia perceptibil, în
ritmul respiraţiei şi în acelaşi timp mintea mea înregistra cu fidelitate toate
cuvintele pe care le rostea Zeiţa. Îmi spunea despre faptul că venirea mea acolo are
un sens bine definit şi că lucrurile sunt corelate într-un lanţ foarte complicat de
cauzalităţi anterioare. Mi-a explicat că, pentru a fi capabil să rezist în prezenţa ei şi
să-i aud vocea a fost necesar un gen de „salt” al nivelului meu de conştiinţă şi
energie, pe care ea mi 1-a indus atingându-mă cu mâna.
— Experienţa pe care tocmai ai trăit-o este o pregătire pentru o iniţiere specială
pe care o vei primi în curând. Peste puţin timp ne vom întâlni din nou şi atunci vei
cunoaşte alte fiinţe deosebite care au fost iniţiate dar, spre deosebire de tine, ele au
trăit experienţa respectivă în timpul visului. Nu toţi oamenii se confruntă cu acelaşi