12 zile – O initiere secreta - Radu Cinamar.pdf - Carti Electronice

dar experienţa pe care o acumulasem până atunci în situaţii similare şi intuiţia
profundă că omul din faţa mea a spus adevărul m-au determinat să accept
„provocarea”.
Elinor a deschis peretele batant din sticlă al camerei, lăsând aerul răcoros al
după-amiezii târzii să pătrundă înăuntru. Mişcarea lui inspirată a avut darul să mă
ajute să mă liniştesc şi să-mi reorganizez gândurile.
— Bine. Am înţeles că situaţia ta reprezintă un adevăr tulburător, dar spune-mi
totuşi cum ai reuşit aceasta? Te rog, însă, n-aş vrea să aud că te-ai născut
nemuritor, pentru că atunci mă ridic şi plec imediat.
Elinor râse cu poftă şi se aşeză din nou în fotoliu. Reuşisem să depăşesc
handicapul emoţional şi chiar pe cel conceptiv, ceea ce detensionase în mare parte
atmosfera din cameră. Probabil că acest fapt a determinat şi modificarea formulei de
adresare, care acum devenise familiară.
— îmi pare bine că te pot linişti măcar din acest punct de vedere, a răspuns
Elinor. M-am născut la Oradea, în condiţii cât se poate de normale. Acolo am trăit
până la vârsta de douăzeci şi opt de ani de ani, când am venit în Bucureşti. Acest
fapt a fost urmarea unui eveniment crucial care s-a petrecut în viaţa mea.
L-am privit întrebător, invitându-l să continue. Ceea ce aveam să aflu mi-a
zguduit fiinţa.
— În acea perioadă tocmai mă pregăteam să-mi întemeiez o familie. Logodnica
mea se ocupa de organizarea nunţii, care urma să aibă loc peste două luni. Într-una
din acele zile am primit o scrisoare recomandată, dar numele expeditorului nu-mi
era cunoscut. Adresa expeditorului era la Post Restant, la unul dintre oficiile
poştale din Bucureşti. Intrigat, am desfăcut plicul şi înăuntru am găsit mai multe
pagini scrise destul de mărunt, într-o exprimare relativ stângace. Cu mare uimire
am aflat astfel că cel care îmi scrisese era un strămoş al familiei mele, despre care
nici eu şi nici părinţii mei nu ştiam nimic. Totuşi, în mod curios,- autorul scrisorii
părea că mă cunoaşte foarte bine precizând unele evenimente marcante ale vieţii
mele de până atunci şi făcând, de asemenea, unele observaţii pertinente asupra
fiecărui membru din familia mea. Eram însă rugat să nu destăinui nimănui
conţinutul acelei scrisori, în care erau expuse multe informaţii preţioase pentru
mine.
Dacă aceste prime elemente cu care începea scrisoarea mi-au provocat uimirea,
cele care au urmat m-au lăsat perplex. Se pare că strămoşul provenea de pe linia
tatălui meu, însă adevărata problemă era aceea că el afirma că s-ar fi născut în
anul 1424, în Germania, într-o zonă care în zilele noastre ar corespunde
împrejurimilor oraşului Koln. El povesteşte că tatăl lui era un negustor vestit, care
călătorise de mai multe ori în Asia Mică pentru a face schimb de marfă. De obicei,
acesta pleca în deplasările sale împreună cu familia, însă atunci când strămoşul
meu 1-a însoţit a doua oară pe tatăl său în călătorie, caravana lor a fost atacată şi
jefuită de o bandă de tâlhari. Părinţii lui au fost ucişi în ambuscadă, iar el, care
atunci avea paisprezece ani, a fost vândut ca sclav unui mic rege ce domnea peste
un teritoriu din vechea Persie * .
Se pare însă că destinul strămoşului meu conţinea încă multe surprize
* Actualul Iran (nota ed.)