manifestări extrahepatice în hepatitele cronice la copil - Gr.T. Popa

3.3. Boala serului (sindromul artrită-dermatită)
Din punct de vedere clinic, se caracterizează prin poliartralgii sau artrite cu edem
articular, similar artritei reumatoride. Artritele sunt simetrice, generalizate, la articulaţiile
mici ale membrelor, însă pot fi şi asimetrice şi monoarticulare. Leziunile sunt nonerozive
şi nu compromit funcţionalitatea articulaţiei.
Manifestările cutanate sunt variabile, de la erupţii discrete până la rash, putând să
apară la mai mult de 50% din pacienţii care prezintă şi manifestări articulare (210).
Leziunile pot fi maculare, maculo-papulare, purpurice sau peteşiale, uneori putând
coexista cu eritem multiform sau dermatite licheniforme. Biopsierea acestor leziuni a
arătat vasculită cutanată cu imunoglobuline, complement şi AgHbs în pereţii vaselor.
În ser există hipocomplementemie, iar histopatologic, urticaria leucotoxică se
asociază cu infiltrat perivascular cu PMN, edeme endoteliale şi dermice, ocluzie
fibrinoidă şi hemoragii. (210). Foarte rar apare proteinuria sau hematuria, afectarea renală
fiind demonstrată prin imunofluorescenţă, care pune în evidenţă complexele imune.
Ocazional se pot asocia, în proporţii variabile, febra şi angioedemul. Acest sindrom
durează, în mod specific, câteva zile sau luni şi dispare brusc la instalarea tabloului de
hepatită cronică, fără recurenţe, astfel că tratamentul specific nu este necesar.
3.4. Crioglobulinemia mixtă esenţială (CME)
Asocierea CME cu HVB cronică este controversată, crioproteinele fiind
identificate în serul acestor pacienţi cu o frecvenţă variabilă (15-74%) (211). Sursa
crioglobulinelor este o dezordine imună în care precipită, la temperatură scăzută, IgG,
IgM, ocazional IgA şi complement. (211). Clinic, sindromul se caracterizează prin triada
artrită, purpură şi slăbiciune musculară, urmate, uneori, de afectare renală, pulmonară,
sau vasculită generalizată. Afectarea renală semnează prognosticul pacientului. În
general, tratamentul HVB duce la rezoluţia clinico-biologică a CME, IFN alfa şi
lamivudina fiind agenţii antivirali cel mai frecvent utilizaţi. (211, 212).
3.5. Manifestări dermatologice
Cuprind un spectru larg de afecţiuni, printre care purpura palpabilă (vasculită
necrotizantă a vaselor mici), şi acrodermatita papulară a copilului (sdr. Gianotti-Crosti),
un infiltrat perivascular limfo-fagocitar cu edem uşor, manifestat prin erupţie facială şi la
nivelul extremităţilor, limfadenopatie şi hepatită non-icterică, asociat prezenţei AgHbs.
(213, 214).
3.6. Manifestările articulare
Artrita subsecventă infecţiei virale poate persista un timp nedefinit, însă fără
distrucţie articulară (215). De cele mai multe ori, manifestările dispar după tratamentul
antiviral cu IFN alfa timp de 14 săptămâni, în paralel cu clearance-ul markerilor de
activitate virală. Histologic, s-au evidenţiat depozite sinoviale de AgHbs, imunoglobuline