manifestări extrahepatice în hepatitele cronice la copil - Gr.T. Popa

g. Serinele şi gamaglobulinele
Deşi între cele trei tipuri de tratamente (Interferon, Lamivudină, hepatoprotectoare),
valorile serinelor nu prezintă diferenţe semnificative, este semnalată o creştere
importantă a valorilor după 24 luni de la începerea tratamentului, în cazul
administrării interferonului şi a lamivudinei. După această perioadă valorile scad şi se
menţin constante până la sfârşitul perioadei de urmărire.
Evoluţia valorilor gamaglobulinelor prezintă diferenţe semnificative în funcţie de
tratamentul antiviral cu interferon sau lamivudină. Ca şi relaţie cu tratamentul, rezultatele
au evidenţiat faptul că în cazul utilizării interferonului valorile gamaglobulinelor sunt
semnificativ mai mari comparativ cu cele înregistrate în cazul administrării lamivudinei,
creşteri care se corelează pozitiv cu valorile mari ale fibrinogenului (şi indirect, cu
activitatea bolii). Valorile gamaglobulinelor au variaţii în dinamică, iniţial fiind
semnificativ corelate cu prezenţa HAI, creşteri înregistrându-se şi în cazul
tratamentului cu IFN (corespondent clinic -urticarii fugace).
h. Bilirubinemia (totală, directă, indirectă)
Asocierea cu sdr.Gilbert (hiperbilirubinemie) nu a fost semnificativă statistic la
pacienţii incluşi în studiu, rezultatele fiind concordante cu datele din literatura de
specialitate. (221) Valorile bilirubinei totale nu prezintă diferenţe semnificative în
evoluţie şi în funcţie de tratamentul administrat. Rezultatele statistice în dinamică au
evidenţiat faptul că în cazul utilizării interferonului valorile bilirubinei totale sunt, totuşi,
uşor mai crescute comparativ cu cele înregistrate în cazul administrării lamivudinei
(sindromul Gilbert fiind corespondentul clinic al acestor valori). În schimb, variaţiile
fracţiunilor directă şi indirectă nu au fost semnificative statistic.
i. Profilul lipidic
În funcţie de tratamentul antiviral, valorile colesterolului au prezentat diferenţe
semnificative. S-a demonstrat că în cazul administrării interferonului valorile
colesterolului sunt mai mari comparativ cu cele întâlnite în cazul administrării
lamivudinei. Aşadar, se pot lua în discuţie dislipidemii apărute după tratamentul antiviral,
prin mecanism similar cu cel al antiretroviralelor utilizate în infecţia HIV (depleţia
limfocitelor CD4). Prevalenţa dislipidemiei (în special, a hipertrigliceridemiei) la
bolnavii cu hepatită cronică sub terapie antivirală poate fi pusă pe seama efectului
exercitat de Interferon care, asemănător antiretroviralelor, produce scăderea limfocitelor
CD4 pozitive, dar şi a IMC, a caracteristicilor individuale metabolice ale indivizilor, a
coexistenţei sau preexistenţei unor stări patologice.
j.Glicemia
În cazul administrării lamivudinei s-au remarcat scăderi semnificative ale valorilor
glicemiei, însă în tratamentul cu interferon nu s-au semnalat modificări ale curbei
glicemice. În literatură există studii care atestă modificări ale toleranţei orale la
glucoză la copiii trataţi cu Lamivudină, în sensul creşterii valorilor glicemiei mai ales