manifestări extrahepatice în hepatitele cronice la copil - Gr.T. Popa

6. Colemia Gilbert
Una din asocierile frecvente ale hepatitei cronice la copil este colemia familială
Gilbert, care poate însoţi uneori şi manifestările extrahepatice din sfera digestivă
(respectiv hipercolesterolemia, steatoza hepatică, obezitatea). Sindromul Gilbert este o
afecţiune caracterizată prin existenţa unor nivele crescute de bilirubină în sânge, o boală
ereditară autosomal recesivă, gena implicată fiind asociată enzimei hepatice
(glucuroniltransferaza) care are un rol important în metabolizarea bilirubinei libere în
ficat. Mutaţia genetică conduce la limitarea sintezei de enzimă hepatică, fapt ce
contribuie la creşterea nivelului de bilirubină liberă în organism. Sindromul Gilbert este
cel mai adesea depistat accidental prin efectuarea unui test de sânge care identifică
nivelele ridicate de bilirubină, pe seama celei neconjugate. Pacienţii care au fost încadraţi
în această patologie nu au beneficiat de tratament inductor cu fenobarbital, însă au avut
un răspuns bun la terapia cu acid ursodeoxicolic (Ursofalk).
7. Urticaria şi angioedemul
Urticaria acută este un simptom frecvent în perioada prodromică a infecţiilor cu
virusuri hepatitice de tip A, B şi C, puţine cazuri fiind raportate însă privind asocierea cu
ultimul tip de hepatită. Erupţiile apar ca o manifestare pre-icterică a hepatitei virale, fiind
legate patogenic de depunerea unor complexe imune circulante la nivelul dermului şi
fiind asociate frecvent din punct de vedere clinic cu artrite şi cefalee (triada Caroli). Cu
toate acestea, nu s-a obiectivat o relaţie de cauzalitate evidentă între apariţia urticariei şi
infecţia virală hepatitică cronică. În cazul infecţiilor cu virusurile B şi C, sunt citate eupţii
ca manifestări extrahepatice, însă acestea ţin, probabil, mai mult de vasculita subiacentă,
decât de o urticarie propriu-zisă. (222). Mulţi pacienţi cu urticarie şi angioedem au fost
diagnosticaţi cu HVB cronică, markerii infecţiei hepatitice fiind decelaţi fortuit sau în
urma unor acuze subiective care au impus testarea. (223).
Spre deosebire de aceştia, anticorpii anti-VHC sunt mai puţin frecvenţi în rândul
celor diagnosticaţi cu urticarie şi/sau angioedem, conform studiilor existente în literatura
de specialitate, astfel că nu se poate vorbi de o asociere semnificativă între cele două
afecţiuni. Dacă testarea de rutină pentru HVC a pacienţilor cu predispoziţie pentru erupţii
sau angioedem nu pare a fi eficientă, se impune căutarea markerilor virali pentru HVB
cronică la aceştia.