manifestări extrahepatice în hepatitele cronice la copil - Gr.T. Popa

la două ore, date care sunt în contradicţie cu rezultatele obţinute la lotul studiat. (86, 219).
Trebuie avute în vedere şi particularităţile de vârstă, sex şi status imunologic, dar şi
momentul recoltei (aceasta se face, în mod obişnuit, după o perioadă de post).
k. Ureea
Atât în cazul administrării interferonului cât şi în cazul administrării lamivudinei nu
s−au remarcat modificări semnificative ale valorilor ureei pe parcursul tratamentului la
pacienţii testaţi, sindromul de retenţie azotată nefiind citat ca şi efect advers frecvent în
cazul terapiei antivirale. Acest fapt poate fi pus pe seama unor erori statistice rezultate
includerii în studiu a pacienţilor care aveau ca primă afectare hepatita cronică, nu şi a
celor care prezentau în primul rând afectare de tip renal (şi care sunt urmăriţi într-o
clinică de profil).
Cu toate acestea, asocierea hepatitelor cronice cu patologie de tip renal
(glomerulonefrite, sindrom nefrotic) este bine definită în literatura de specialitate.(136,
137, 138). Rămâne, aşadar, în observaţie evoluţia pacienţilor studiaţi privind această
patologie.
7. Momentul apariţiei manifestărilor extrahepatice
(la debut, în evoluţia bolii, după tratamentul antiviral cu interferon/lamivudină)
OBEZITATEA, EXCESUL PONDERAL
Evaluarea IMC în dinamică pe întreg lotul de studiu a evidenţiat o creştere
semnificativă a valorilor, probabil şi datorită particularităţilor de dezvoltare a copiilor în
diverse stadii (perioada de sugar, mica copilărie, adolescenţa). Valorile indicelui de
masă corporală au prezentat modificări semnificative în dinamică. În funcţie de
tratamentul antiviral, s-a remarcat o creştere semnificativă în cazul administrării
interferonului în primele 48 luni, fiind urmată de o scădere a valorilor IMC, încadrânduse
ulterior în limite normale. O creştere a IMC ce s-a menţinut însă şi peste 60 luni a fost
evidenţiată în cazul tratamentului cu hepatoprotectoare. În cazul tratamentului cu
lamivudină s-a remarcat o creştere a IMC în primele 60 luni urmând apoi o scădere
semnificativă ce încadrează copiii în limite normale din punct de vedere al IMC. Aceste
rezultate concordă cu studiile existente, care atestă un efect descendent asupra curbei
ponderale, mai ales în cazul terapiei antivirale cu Interferon.(219)
Evaluarea frecvenţei relative a prezenţei obezităţii la copiii lotului de studiu a
remarcat o creştere semnificativă în primele 60 luni, ajungând de la 4.18% la momentul
luării în evidenţă la 15.38% după 48 luni de la începerea tratamentului.
Faţă de alte terapii însă, în cazul tratamentului cu interferon la pacienţii cu hepatită
cronică este remarcată o prezenţă semnificativă a cazurilor cu obezitate.
Folosind analiza multivariantă, am stabilit corelaţii între obezitate şi valori crescute,
respectiv scăzute, ale diferiţilor parametri de laborator. Pe baza rezultatelor putem aprecia
faptul că hemoglobina, colesterolul şi glicemia vor creşte semnificativ în cazul
copilului cu hepatită cronică şi cu IMC crescut, în timp ce leucocitele, trombocitele şi
gamaglutamil transpeptidaza vor prezenta valori scăzute pentru IMC crescut.