manifestări extrahepatice în hepatitele cronice la copil - Gr.T. Popa

CONCLUZII
1. Profilul pacientului pediatric cu hepatită cronică şi manifestări extrahepatice
este al unui copil de sex masculin, cu vârsta cuprinsă între 10 şi 15 ani, cu
hepatită cronică cu VHB, provenind din mediul urban şi intrafamilial.
2. Principalele acuze subiective care duc la diagnostic sunt artralgiile, mialgiile
şi astenia, iar la examenul clinic s-au decelat frecvent paloarea şi
adenopatiile, însă starea la internare a fost bună, de cele mai multe ori. Cele
mai frecvente manifestări extrahepatice au fost de ordin hematologic şi
articular, la polul opus fiind patologia respiratorie.
3. În ceea ce priveşte transmiterea intrafamilială a hepatitei virale, aceasta a
fost mai mare pentru copiii ai căror mame au fost AgHbs pozitive
4. La unii copii ce prezentau hepatită cu virus C a fost remarcată prezenţa
mamelor cu hepatită cu virus B, rezultând ideea unei protecţii indusă,
posibil, prin prezenţa infecţiei cu VHC, a copiilor proveniţi din mame
infectate concomitent cu VHB (protecţie prin C pentru B).
5. Nu există o asociere semnificativă între antecedentele hepatitice ale tatălui şi
diagnosticul de hepatită cronică plus MEH a copilului, însă legătura a fost
demonstrată pentru HVB în cazul fratriilor (probabil datorită agregării
intrafamiliale ca rezultat al transmiterii verticale de la mamă).
6. S-a evidenţiat, de asemeni, riscul de transmitere verticală asociată cu
hepatită a dermatitei atopice şi a wheezingului, date care sunt citate şi în
literatura de specialitate.
7. Tratamentul în hepatita cronică la copil s-a axat în principal pe
administrarea de hepatoprotectoare, Interferon standard, Lamivudină (în
HVB) şi Interferon, Peg-Interferon cu sau fără Ribavirină (în HVC).
8. Din punct de vedere al patologiei asociate MEH, o frecvenţă crescută au avut
manifestările hematologice de tip trombocitopenie, dar şi spasmofilia şi
osteopenia, la capătul opus fiind decelate aplazia medulară, sdr. OVERLAP
şi colita nespecifică (câte 1 caz)
9. Crioglobulinemia a fost prezentă cu o frecvenţă scăzută, deşi este citată ca o
asociere relativ des întâlnită, cu precădere în HVC.
10. Dislipidemiile de tip hipercolesterolemie au avut o frecvenţă intermediară, ca
şi sdr. Gilbert şi diferitele tipuri de gastrită.
11. Prezenţa steatozei hepatice la copiii cu hepatită cronică cu VHC poate fi
legată de dislipidemie în majoritatea cazurilor.
12. Deşi steatoza nu influenţează semnificativ răspunsul virusologic susţinut,
prevenirea şi corecţia obezităţii la copil pot avea un rol important în
ameliorarea prognosticului acestor pacienţi.
13. Se poate afirma că manifestările psihice apar după 12 luni de la începerea
tratamentului, frecvenţa acestora crescând semnificativ şi ajungând să se
manifeste cel mai frecvent la 36 luni de la începerea tratamentului antiviral.
14. În unele cazuri, Interferonul declanşează sau poate agrava unele manifestări
extrahepatice cu mecanism imun (în principal manifestările de tip cutanat),
ceea ce face ca atenţia îndreptată acestor situaţii să fie crescută, sau chiar să
impună reconsiderarea opţiunilor terapeutice.