manifestări extrahepatice în hepatitele cronice la copil - Gr.T. Popa

demonstrează o asociere moderată între momentul evaluării şi prezenţa epistaxisului
în cazul tratamentului cu hepatoprotectoare. Tratamentul cu interferon şi lamivudină
nu au avut efecte asupra acestei manifestări (modificările frecvenţelor sunt
nesemnificative).
Paloarea nu s-a asociat semnificativ în studiul de faţă cu valorile hemoglobinei
(cum era de aşteptat), ci cu lipidele totale şi, indirect, cu excesul ponderal (hiperlipemiile
fiind frecvente la aceşti pacienţi). Una din explicaţii vizează modul de viaţă sedentar al
acestor pacienţi, în al căror profil se regăseşte şi paloarea.
Asocierea prezenţei palorii, a durerii osoase, a cefaleei şi asteniei cu tratamentul
antiviral cu Interferon standard corespunde cu datele din literatura de specialitate, Peg-
IFN fiind mult mai bine tolerat ca şi efecte secundare la copil. (90, 91, 93)
ADENOPATIILE
Influenţa tratamentului asupra apariţiei afectării sistemului ganglionar la copiii cu
hepatită cronică a urmărit evoluţia frecvenţei cazurilor în dinamică. Rezultatele
demonstrează o asociere moderată între tratament şi scăderea frecvenţei
adenopatiilor. De asemeni, analiza multivariată a arătat asocieri semnificative cu valori
crescute ale transaminazelor, cu hiposideremia, cu hipergamaglobulinemia, în contextul
unei inflamaţii subiacente (care ţine, în primul rând, de afectarea hepatică de bază). Fiind
cunoscută asocierea hepatitelor cronice cu leucemii şi limfoame, s-a urmărit stabilirea
unor corelaţii cu valorile leucocitelor, însă aceasta nu a fost semnificativă statistic.
Trebuie, de asemeni, să considerăm această patologie în contextul prezenţei focarelor de
infecţie subiacente (otice, urinare), ca urmare a leucopeniei şi/sau neutropeniei datorate
terapiei antivirale.
8. Stabilirea unui profil psihologic al pacientului pediatric cu hepatită cronică
şi MEH
Rezultatele demonstrează prezenţa unei asocieri semnificative între afectarea
psihică şi momentul apariţiei acesteia. Putem spune că manifestările psihice apar după
12 luni de la începerea tratamentului, frecvenţa acestora crescând semnificativ şi
ajungând să se manifeste cel mai frecvent la 36 luni de la începerea tratamentului.
Explicaţia ar putea fi tropismul cerebral demonstrat al VHC, în paralel cu efectele
secundare ale Interferonului utilizat la pacienţii cu HVB. (161, 162, 163). Cu toate
acestea, frecvenţa semnificativ mai mare s-a înregistrat în cazul HVB şi nu la pacienţii cu
HVC. După acest interval, frecvenţa cazurilor ce prezintă manifestări psihice datorate
tratamentului scad semnificativ.
De asemeni, analiza rezultatelor indică faptul că interferonul influenţează
semnificativ apariţia afectării psihice a copiilor cu hepatită cronică, fapt citat în
literatura de specialitate ca şi efect advers frecvent, manifestările putând varia, de la stări
depresive la tentative de suicid. (77, 91-93).
Influenţa tratamentului asupra apariţiei afectării psihice la copii cu hepatită cronică a
urmărit evoluţia frecvenţei cazurilor în dinamică. Rezultatele demonstrează o asociere