manifestări extrahepatice în hepatitele cronice la copil - Gr.T. Popa

ACROCIANOZA, ECHIMOZELE
În funcţie de momentul de apariţie, procentul pacienţilor care au prezentat
acrocianoză şi/sau echimoze a înregistrat o creştere semnificativă doar după 24 de luni
de la momentul luării în evidenţă, probabil pentru că acest moment a fost apropiat de
debutul bolii, iar aceste elemente clinice au apărut după o perioadă de latenţă în evoluţia
bolii.
Analiza în dinamică a frecvenţei cazurilor ce prezintă acrocianoză sau echimoze a
evidenţiat aspecte diferite funcţie de tratamentul antiviral. Dacă în cazul administrării
interferonului frecvenţa acestei manifestări extrahepatice scade semnificativ, ea
nemaifiind regăsită după 12 luni de la începerea tratamentului, în cazul administrării
lamivudinei prezenţa echimozelor a fost semnalată şi după 24 luni de la începerea
tratamentului şi ajunge să fie prezent la 50% din cazuri la 36 luni. Aceste rezultate
demonstrează asocierea semnificativă dintre tratament şi apariţia acrocianozelor sau
echimozelor, ştiut fiind efectul terapiei antivirale asupra factorilor coagulării (risc de
sângerări). Cu toate acestea, analiza corelaţională demonstrează absenţa unei corelaţii
între echimoze, valorile timpului Quick şi tratament, deşi prezenţa valorilor crescute ale
timpului Quick este de 3.28 ori mai mare în cazul apariţiei echimozelor.
Valorile hemoglobinei la cazurile ce au prezentat echimoze au fost semnificativ mai
mici comparativ cu cazurile ce nu au prezentat echimoze, acestea urmând o descreştere
semnificativă în special după 12 luni de la începerea tratamentului. Restul parametrilor
biologici nu s-au corelat semnificativ cu prezenţa echimozelor.
EPISTAXISUL
În funcţie de momentul de apariţie, procentul pacienţilor care au prezentat
epistaxis a înregistrat o scădere semnificativă între 24-30 de luni de la momentul luării în
evidenţă, probabil pentru că acest moment a coincis cu finalizarea terapiei antivirale.
Influenţa tratamentului asupra apariţiei epistaxisului la copii cu hepatită cronică a
urmărit evoluţia frecvenţei cazurilor în dinamică. Rezultatele demonstrează o asociere
moderată între tratament şi prezenţa epistaxisului, frecvenţele relative fiind calculate
raportând la numărul cazurilor care au putut fi evaluate la fiecare moment (număr total
cazuri corespunzător momentului).
Corelarea epistaxisului cu datele paraclinice a dovedit o creştere concomitentă a
valorilor TGP şi o scădere a hemoglobinei la pacienţii studiaţi, restul parametrilor
nefiind semnificativi din punct de vedere statistic. Explicaţia ar putea fi dată de
perioadele de reactivare virală, în care citoliza hepatică şi sindromul hepatopriv suferă
modificări importante, concomitent cu anemia care poate fi considerată în context
inflamator.
PALOAREA
Pe parcursul tratamentului antiviral, frecvenţa cazurilor ce au prezentat paloare a
avut modificări semnificative în dinamică. Analiza statistică evidenţiază o scădere
progresivă în primele 30 luni de tratament, după care se remarcă din nou o creştere a
frecvenţei cazurilor. Ca şi evoluţie în dinamică şi în funcţie de tratament, rezultatele