manifestări extrahepatice în hepatitele cronice la copil - Gr.T. Popa

şi complement, dar şi crioprecipitate cu IgM, IgG, IgA, C3, C4 şi C5. (213). Tratamentul
cu antagonişti de TNF alfa a fost analizat în diverse studii (216).
3.7. Manifestări neurologice
Neuropatia periferică şi sdr. Guillain-Barre sunt cele mai frecvente manifestări
neurologice la pacienţii cu HVB cronică, mai ales ca urmare a vaccinării. Autorii
raportează aceste evenimente cu diverse frecvenţe, însă nu s-a demonstrat legătura certă
de cauzalitate dintre imunizarea pentru HVB şi manifestările neurologice (217, 218).
PATOLOGIA ASOCIATĂ MANIFESTĂRILOR EXTRAHEPATICE
ÎN HEPATITA CRONICĂ LA COPIL
După cum am enunţat anterior, în cadrul suferinţei hepatice cronice de etiologie
virală, autoimună sau metabolică, trebuie integrate şi manifestările extrahepatice, asupra
cărora unii autori au enunţat principii terapeutice diverse, susţinute de studiile din
literatura de specialitate. Este adevărat că tratamentul trebuie individualizat, în funcţie de
particularităţile pacientului şi ale bolii, mai ales în cazul hepatitei cronice la copil, care
poate avea o evoluţie distinctă de la un bolnav la altul. Pe lângă manifestările
extrahepatice enunţate în literatură, anumite comorbidităţi (care nu pot fi încadrate în
acest grup) trebuie avute în vedere atunci când se instituie tratamentul specific, antiviral
sau corticosteroid. Patologia asociată este un element important în evaluarea bolii, atât în
ceea ce priveşte evoluţia pacientului care urmează sau a urmat un anumit tratament, cât şi
în estimarea necesităţii instituirii unei anumite terapii sau în ceea ce priveşte
oportunitatea modificării liniei terapeutice. Unele din aceste afecţiuni apar independent
de existenţa suferinţei hepatice de bază, însă pot influenţa starea clinică a pacientului,
unele date biologice, precum şi calitatea vieţii, astfel încât se impune investigarea,
tratarea şi urmărirea lor pe termen lung.
1. Gastrita şi esofagita cronică
Se ştie că funcţia hepatică normală are un rol important în reglarea secreţiei gastrice şi
în menţinerea troficităţii mucoasei gastro-duodenale. În cazul hepatopatiilor cronice, prin
alterarea acestor funcţii, ar fi posibilă apariţia gastritei, duodenitei sau ulcerului gastroduodenal.
Se constată frecvent o scădere a valorilor acidităţii gastrice, precum şi o
tulburare a dinamicii gastrice, caracterizată prin absenţa contracţiilor sau prin apariţia lor
tardivă. Secreţia gastrică este, în general, normală în hepatita cronică şi se reduce
progresiv pe măsură ce afectarea hepatică se agravează. Infecţia cu Helicobacter pylori
este un factor predictiv important pentru gastropatie, mai ales în cazul asocierii cu
hipertensiunea portală sau cu hemoragia digestivă superioară.
S-a observat că tratamentul gastritei (cu sau fără prezenţa H.pylori) a ameliorat
citoliza hepatică înregistrată concomitent la cei mai mulţi din pacienţi De remarcat este
faptul că existenţa gastritei sau esofagitei nu se corelează cu durata bolii sau cu tipul de
tratament antiviral urmat, fibroscopia digestivă superioară fiind efectuată la aceşti