manifestări extrahepatice în hepatitele cronice la copil - Gr.T. Popa

datele existente în literatura de specialitate, având în vedere şi particularităţile clinicofiziologice
ale pacientului pediatric. (102, 202, 210)
MEH care aparţin de comorbidităţi au fost reprezentate, în primul rând, de
acrocianoză şi echimoze, urmate de obezitate, pe ultimele locuri fiind manifestările
cutanate de tip pitiriazis şi vitiligo. Este posibil ca aceste rezultate să fi fost influenţate de
anumite particularităţi ale profilului individual al pacienţilor (de exemplu, asocierea unei
obezităţi cu anumite tipuri de dislipidemii, caracteristici genetice moştenite de la părinţi),
fără putea spune exact dacă ţin în exclusivitate de suferinţa hepatică de bază. (219, 220)
2. Patologia asociată MEH
Din punct de vedere biologic şi/sau imagistic, o frecvenţă crescută au avut
manifestările hematologice de tip trombocitopenie, spasmofilia, osteopenia, la capătul
opus fiind decelate aplazia medulară, sdr. OVERLAP şi colita nespecifică (câte 1 caz).
De asemeni, efectuarea endoscopiei digestive superioare (dictată de acuzele specifice
ale pacienţilor, respectiv sindrom dispeptic, pirozis, dureri epigastrice, anorexie), a
decelat diverse grade de gastrită cronică (antrală, pangastrită, cu sau fără esofagită) la
15 pacienţi (22,05%).
Obezitatea la copil este, din păcate, o realitate a societăţii, atât datorită unor cauze
alimentare (exces de făinoase, dulciuri, alimente tip fast-food), cât şi unor afecţiuni
metabolice sau psihice cronice, acestea din urmă fiind dificil de diagnosticat şi tratat.
Privind tratamentul specific al hepatitei cronice, cu antivirale de tipul Interferonului, pot
apărea situaţii în care curba ponderală se modifică, în sensul crescător sau descrescător.
În ceea ce priveşte decelarea osteodensitometrică a osteopeniei, de cele mai multe ori
asociată cu spasmofilia hipocalcemică sau hipomagneziemică, pacienţii diagnosticaţi au
răspuns favorabil la tratamentul cu suplimente minerale (calciu, zinc, vitamina D3,
magneziu). Valorile osteodensitometrice scăzute pentru vârstă şi sex au fost observate, în
special, la cei care au urmat tratament antiviral (probabil şi datorită efectului
antiproliferativ al preparatelor de Interferon şi Lamivudină), însă fără o corelaţie directă.
3. Particularităţile de transmitere intrafamilială a hepatitelor cronice cu şi fără
MEH
Transmiterea intrafamilială a hepatitei virale a fost mai mare pentru copiii ai căror
mame au fost AgHbs pozitive, chiar şi în epoca vaccinării universale anti-HVB. (29,30)
La copiii ce prezentau hepatită cu virus C a fost remarcată prezenţa a 19,44% mame
cu hepatită cu virus B şi a 8,33% mame cu hepatită cu virus C. Şi în cazul diagnosticului
de hepatită cu virus B şi D a fost remarcată prezenţa a 7,14% din cazuri cu mame ce
prezentau hepatită cu virus B. Rezultă ideea unei protecţii indusă, posibil, prin prezenţa
infecţiei cu VHC, a copiilor proveniţi din mame infectate concomitent cu VHB, însă
această prezumţi trebuie verificată prin studii ulterioare.
Analiza cazurilor a dus la evidenţierea riscului de transmitere verticală asociată cu
hepatită a dermatitei atopice şi a wheezingului, date care sunt citate şi în literatura de
specialitate. Transmiterea pe verticală a dermatitei atopice şi a wheezing-ului asociate cu
hepatita virală C şi B a fost demonstrată prin corelaţia semnificativă a cazurilor. Astfel,
copiii cu dermatită atopică şi/sau wheezing la care nu se poate stabili o cauză ereditară