manifestări extrahepatice în hepatitele cronice la copil - Gr.T. Popa

moderată între tratament şi prezenţa afectării psihice. Iată de ce este absolut necesar
realizarea unui profil psihologic al pacientului eligibil la terapia cu Interferon.
9. Predicţia riscului de complicaţii şi deces la pacienţii cu hepatită cronică şi
manifestări extrahepatice (ciroza hepatică)
Analiza evoluţiei pacienţilor în funcţie de manifestările extrahepatice nu relevă
diferenţe semnificativ statistice, deşi lipsa seroconversiei este mai frecventă la cei cu
manifestări extrahepatice (31,42% faţă de 22,18%). Aceste date sunt sprijinite de
studiile deja existente în literatură. (102, 210, 212).
Studiul prospectiv derulat în populaţia pediatrică urmărită a demonstrat faptul că
riscul apariţiei cirozei hepatice este de 3.03 ori mai mare la pacienţii de sex
masculin, conform datelor furnizate de alţi autori. (239)
Vârsta medie a fost de 12.88 ani, majoritatea copiilor fiind diagnosticaţi cu ciroză
hepatică dupa vârsta de 10 ani (cei cu diagnostic înainte de 10 ani s-au datorat
patologiilor malformative asociate sau nu infecţiei cronice virale B sau C).
Etiologia preponderentă care predispune la evoluţie cirogenă a fost hepatita cu
VHB, spre deosebire de hepatita de tip metabolic, care are o evoluţie mai blândă.
Comorbidităţile decelate la aceşti pacienţi au fost: distrofie şi malnutriţie, anemie
carenţială, spasmofilie, pe ultimul loc ca şi frecvenţă fiind manifestările cutanate.
Complicaţii decelate au inclus, pe primul loc ca şi gravitate hipertensiunea portală,
apoi ascita, pruritul, encefalopatia hepatică. Din punct de vedere al frecvenţei, pruritul a
avut ponderea cea mai mare, urmat de encefalopatia hepatică.
Ca şi evoluţie sub tratament, majoritatea pacienţilor au beneficiat de o terapie
adecvată, pe parcursul urmăririi înregistrându-se un deces şi relativ puţine cazuri de
ciroză decompensată, contrara studiilor raportate în literatură. (239, 240) Această
evoluţie favorabilă se poate datora, după cum am amintit anterior, unui tratament corect,
dar şi unor erori date de perioada relativ scurtă de urmărire. Aşadar, rămâne de urmărit în
timp evoluţia spre complicaţii şi deces a pacienţilor studiaţi.
10. Evaluarea calităţii vieţii la copilul cu hepatită cronică şi MEH
Chestionarul de evaluare a calităţii vieţii la copiii cu hepatită cronică de etiologie
frecvent virală (VHB) a avut o bună aplicare prin metodologia simplă şi variabilitatea
profilului investigat. Atât datorită vârstei (< 17 ani) cât şi prin faptul că formele de boală
nu au fost de gravitate crescută, la majoritatea domeniilor a rezultat o percepţie pozitivă
în raport cu starea de sănătate. Chiar dacă frecvenţa spitalizărilor a fost crescută (>4
spitalizări), percepţia copiilor privind starea lor de sănătate a fost bună, deoarece
majoritatea proveneau din mediul familial, deci cu un suport financiar şi moral
considerabil.
Evaluarea stării de sănătate la copiii cu afecţiuni cronice prin metoda de studiu a
calităţii vieţii este o primă etapă, chiar şi indirectă, în aprecierea eficienţei
tratamentului.
Studiul efectuat este o premieră în stabilirea aspectelor legate de aderenţa la terapie
şi statutul de bolnav cronic al copiilor în vârstă de până la 17 ani.