manifestări extrahepatice în hepatitele cronice la copil - Gr.T. Popa

More documents

Recommendations

Info

Tabelul 6.III. Distribuţia pacienţilor în funcţie de diagnostic HepB Frequency Percent Cum Percent Yes 32 71.1% 71.1% No 13 28.9% 100.0% Total 45 100.0% 100.0% Interferon alfa a fost cel mai frecvent recomandat la cazurile investigate ca urmare a formelor clinice diagnosticate (HVB) Fig. 6.5. Repartiţia regimurilor terapeutice la copiii din lotul studiat Scorurile înregistrate în urma aplicării chestionarului de calitate a vieţii Reiese o percepţie pozitivă a stării de sănătate, pe toate cele şapte domenii. Domeniu I – Starea de sănătate (percepţia personală) Domeniu II – Starea de spirit (percepţie personală) Domeniu III- Părerea asupra propriei persoane Domeniul IV- Relaţia cu familia Domeniul V- Relaţia cu prietenii şi anturajul Domeniul VI- Despre şcoală şi obligaţiile şcolare Domeniul VII- Percepţia asupra noţiunii de boală cronică
DISCUŢII 1. Stabilirea tipului, incidenţei şi momentului de apariţie a MEH în populaţia studiată În lotul studiat, majoritatea pacienţilor au fost de sex masculin, din mediul urban şi intrafamilial, cu maximum de frecvenţă în intervalul de vârstă la momentul diagnosticului cuprins între 10 şi 15 ani. Valorile vârstelor din lotul analizat prezintă o distribuţie omogenă, cu o valoare minimă de 1 an şi o valoare maximă de 23 ani. Rezultă faptul că decelarea manifestărilor extrahepatice în perioada de adolescenţă şi preadolescenţă se leagă de evoluţia naturală a hepatitelor cronice (MEH apar după un interval liber de la diagnosticul de infecţie hepatitică cronică), idee regăsită şi în literatura de specialitate (68, 69). Diagnosticul de hepatită cronică la pacienţii din lotul studiat s-a făcut, în majoritatea cazurilor, întâmplător sau cu ocazia unor determinări biologice cu valori anormale (transaminaze crescute, markeri virusologici pozitivi pentru hepatitele virale tip B, C, D). Se pune problema preexistenţei MEH anterior diagnosticului de hepatită cronică, având în vedere că, în unele cazuri, diagnosticul a fost pus retrospectiv, pacienţii prezentându-se pentru diferite acuze la medic. De asemeni, trebuie avute în vedere afectările virale oculte, dar şi diferitele genotipuri responsabile de infecţia virală, mai ales în cazul răspunsului inadecvat la tratament, sau existenţei unor afectări care nu pot fi puse pe seama manifestărilor extrahepatice (61, 62, 63, 74). Etiologia preponderentă a hepatitelor întâlnite la copiii incluşi în studiu a fost cea virală, cu virus hepatitic B, rezultat care se înscrie în tendinţele epidemiologice de prevalenţă a virusului B în ţara noastră, chiar şi după introducerea vaccinărilor obligatorii la copil, în 1995. (30, 37) Etilogiile rare au cuprins hepatite autoimune şi etiologii speciale combinate (HVB cu HAI, HVB cu HVC), probabil şi datorită subdiagnosticării acestora, deoarece uneori hepatitele virale pot masca o hepatită autoimună, sau datorită coexistenţei a două virusuri hepatitice (22). Aceste asocieri sunt decelate de cele mai multe ori datorită apariţiei unor MEH care nu justifică afectarea hepatică virală de bază, impunând căutarea unor alte etiologii. Cele mai frecvente manifestări extrahepatice în cazul infecţiei cronice cu VHB, respectiv VHC, au fost de ordin hematologic (8,78%), dermatologic (6,76%), articular (5,56%). Menţionăm un caz cu crioglobulinemie în cadrul infecţiei hepatitice cronice B şi D la o pacientă care a beneficiat de tratament antiviral, precum şi un caz de glomerulonefrită cronică la unul din pacienţi care ulterior a avut evoluţie nefavorabilă, cirogenă. De asemeni, tulburările de comportament şi depresia au fost cuantificate la pacienţii incluşi în lotul de studiu. Aceste estimări se încadrează în datele furnizate de literatura de specialitate, având în vedere că manifestările de ordin articular, cutanat şi hematologic sunt cele mai frecvente, în special la pacienţii cu hepatită cronică de tip viral. (102, 103, 108, 202, 210) Manifestările extrahepatice cel mai frecvent întâlnite la examenul clinic obiectiv au fost paloarea (49.37%) şi prezenţa adenopatiilor (41%), la polul opus fiind icterul, manifestările de tip urticarian şi patologia respiratorie. Aceste rezultate se suprapun peste
Page 1 and 2: UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARM
Page 3 and 4: II.2.6 Afectarea neurologică 45 II
Page 5 and 6: STADIUL CUNOAŞTERII ACTUALE MANIFE
Page 7 and 8: fenomenelor autoimune concomitente.
Page 9 and 10: Afectarea cerebrală Multe din stud
Page 11 and 12: cardiomiopatii hipertrofice şi 33,
Page 13 and 14: fost citată mai ales în America d
Page 15 and 16: şi complement, dar şi crioprecipi
Page 17 and 18: sunt secundare hepatopatiilor croni
Page 19 and 20: PARTEA PERSONALĂ STUDIUL I. MANIFE
Page 21 and 22: Tabelul.5.III. Distribuţia cazuril
Page 23 and 24: Fig.5.10. Repartiţia cazurilor în
Page 25 and 26: Tabelul 5.XXX. Parametrii estimaţi
Page 27 and 28: Valorile colesterolului în dinamic
Page 29 and 30: Tabelul 5.LXXXVIII Estimarea parame
Page 31 and 32: Corelaţie parţială fost calculat
Page 33: EVALUAREA CALITĂŢII VIEŢII LA CO
Page 37 and 38: sau dobândită, ar trebui testaţi
Page 39 and 40: De asemeni, leucopeniile s-au asoci
Page 41 and 42: la două ore, date care sunt în co
Page 43 and 44: demonstrează o asociere moderată
Page 45 and 46: CONCLUZII 1. Profilul pacientului p
Page 47 and 48: 26. Exacerbarea manifestărilor aut
Page 49 and 50: 34. Iashina TL, Favorov MO, Shakhgi
Page 51 and 52: 66. Zuckerman J, van Hattum J, Caff
Page 53 and 54: 99. Gish G. R., et al, Safety and a
Page 55 and 56: 134. Simsek H, Savas C, Akkiz H, Te
Page 57 and 58: 167. Quaranta JF, Tran A, Regnier D
Page 59 and 60: 201. Trepo C, Guillevin L, Polyarte
Page 61: 235. Moriya K, Nakgawa K, Santa T,

manifestări extrahepatice în hepatitele cronice la copil - Gr.T. Popa

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?