Descarcă - Salvati Copiii

MODELUL TF-CBT (4): COPINGUL COGNITIV
Gândurile copiilor (şi ale adulţilor de referinţă pentru aceştia) reflectă
adesea modul în care ei încearcă să dea un sens experienţelor traumatice
trăite. Cunoştinţele, experienţa de viaţă permit ca evenimentele traumatice să
dobândească acest sens. Dată fiind însă baza limitată de cunoştinţe şi experienţe
de care dispun copiii, există în mod particular riscul ca ei să dezvolte gânduri/
cogniţii disfuncţionale despre evenimentele traumatice. Aceste gânduri le pot
influenţa în mod negativ dezvoltarea cognitivă şi emoţională ulterioară.
Copingul cognitiv se referă la o varietate de intervenţii prin care copiii şi
adulţii sunt încurajaţi să îşi exploreze propriile gânduri, pentru a disputa şi corecta
cogniţiile care sunt inacurate sau nefolositoare (Beck, 1976; Ellis & Grieger, 1977).
Copingul cognitiv presupune înţelegerea modelului ABC cognitiv- comportamental ,
deci şi a distincţiei - şi relaţiei - care există între emoţii, gânduri şi comportament .
De asemenea, această componentă a intervenţiei vizează recunoaşterea
şi înţelegerea diferenţei dintre cogniţii corecte, acurate (raţionale) şi cogniţii
incorecte , inacurate (iraţionale), dintre cogniţii utile, adaptative şi cogniţii care
nu sunt utile, dezadaptative.
În plus, copingul cognitiv se referă la înlocuirea cogniţiilor incorecte,
disfuncţionale cu cogniţii funcţionale.
Tehnici:
• Triunghiul cognitiv - gânduri, emoţii , comportamente
• Utilizarea unui exemplu ipotetic pentru a explica modul în care gândurile
afectează comportamentele
• Generarea de scenarii în care copilul să identifice cele 3 componente
• Facilitarea generării de către copil a unor cogniţii funcţionale - prin întrebări
logice utilizate progresiv (metoda socratică)
• Discutarea modului în care această abilitate poate fi utilizată în viaţa reală
• Încurajarea unui dialog pozitiv cu sine (positive self-talk) (inclusiv prin
cântec)
Primul pas al copingului cognitiv constă în identificarea DIALOGURILOR
INTERI OARE. Această secvenţă poate fi dificilă, mai ales dacă asemenea dialoguri
sunt profunde, repetitive, şi/sau stigmatizante. De aceea este util de început cu
exerciţii simple, fără legătură cu trauma.
De exemplu, copilul poate fi întrebat:
Care este primul lucru pe care ţi-l spui când te trezeşti dimineaţa Înainte să
te dai jos din pat şi să vorbeşti cu voce tare
„Mi-e somn!”
„Nu vreau să mă duc la şcoală!”
„Oare ce mănânc la micul dejun”
Unii copii nu realizează că toţi oamenii vorbesc CU EI ÎNŞIŞI, astfel încât
poate fi o adevărată uşurare să afle că nu sunt singurii care au asemenea conversaţii
interioare!
Al doilea pas îl constituie înţelegerea triunghiului cognitiv. Mulţi copii dar şi adulţi
nu realizează că pot alege să îşi modifice gândurile, şi astfel îşi pot schimba emoţiile şi
comportamentele. Tocmai această idee este la baza triunghiului cognitiv – figurat mai jos.
Gânduri/cogniţii
50 51
Emoţii
Comportamente
Aşadar, triunghiul cognitiv presupune recunoaşterea relaţiei dintre gânduri ,
emoţii şi comportamente, şi, drept corolar, recunoaşterea relaţiei dintre
comporta mentele proprii şi răspunsul comportamental al celorlalţi.
În cazul copiilor, înţelegerea şi operarea cu triunghiul cognitiv se poate face
utilizând mai multe strategii:
- prin poveşti
- prin discutarea unor scenarii ipotetice
- prin utilizarea unor scenarii din viaţa copilului – dar, cu excepţia cazului în
care sunt generate spontan de către acesta, nu sunt utilizate exemple legate
de traumă.
Scenariile ipotetice sunt folosite cu scopul de a identifica atât gândul cât şi
emoţia provocată de acel gând. Atunci când copilul identifică mai întâi emoţia,
este întrebat: „Dar ce ţi-a trecut prin minte când ai simţit asta”
De exemplu,
Mama te ceartă pentru un lucru făcut de fratele tău mai mic.
Gând: Mama nu e dreaptă.
Emoţie: Rănit, furios.
Profesoara vă anunţă că veţi da azi o lucrare de verificare.
Gând: Nu sunt bun la matematică, am să iau iar o notă mică.
Emoţie: Speriat, îngrijorat, furios pe profesoară.