Descarcă - Salvati Copiii

MODELE DE INTERVENŢIE. REGULI DE LUCRU ÎN CAZURILE DE ABUZ
SEXUAL DIN PERSPECTIVĂ PSIHOSOCIALĂ
Psihoterapeut Principal Corina Mighiu*
G. Fischer şi P. Riedesser (2000) în lucrarea Tratat de psihotraumatologie prezintă
trauma ca definiţie a experienţei traumatice, astfel “traumatizarea psihică se defineşte
ca o trăire vitală de discrepanţă între factori situaţionali ameninţători şi posibilităţile
individu ale de stăpânire, trăire însoţită de sentimente de neajutorare şi de abandonare
lipsită de apărare, care produce astfel o zdruncinare durabilă a înţelegerii de sine şi
de lume”.
Cuvântul traumă poate desemna o injurie fizică cauzată de agenţi externi sau o
injurie psihică cauzată de o experienţă înspăimântătoare.
James (1989) defineşte trauma ca o experienţă necontrolată care afectează victima
în mod psihologic inducând sentimentele de neajutorare, vulnerabilitate, pierdere a
siguranţei şi a controlului.
Frica intensă în combinaţie cu pierderea puterii sunt ingredientele de bază ale
unei experienţe traumatice în sens psihologic. Copiii pot fi traumatizaţi de adulţii
fără experienţă prin situaţiile în care aceştia uneori îi pun, de exemplu sunt separaţi în
mod accidental de mama lor într-un magazin sau pe stradă sau sunt înspăimântaţi de
o soră sau un frate mai mare. Povestirea unor crime de la televizor sau din ziare pot
cauza experienţe traumatice.
Relele tratamente au asupra copilului efectele unui eveniment traumatic. Pornind
de la înţelegerea psihanalitică a conceptului de traumă Laplanche şi Pontalis (1994,
p 444) îl circumscriu ca fiind “evenimentul din viaţa subiectului care se defineşte
prin intensitatea sa, incapacitatea în care se găseşte subiectul de a-i răspunde în mod
adecvat, tulburarea şi efectele patogene durabile pe care le provoacă în organizarea
psihică; în termeni economici , traumatismul se caracterizează printr-un aflux de
excitaţii care este excesiv în raport cu toleranţa subiectului şi capacitatea acestuia de
a le controla şi elabora psihic.”
În lucru cu copiii abuzaţi sunt mai multe orientări teoretice care oferă o viziune utilă.
Astfel:
Teoriile dezvoltării se ocupă de următoarele aspecte:
- dezvoltarea normală a copilului
- efectele ataşamentului şi a pierderilor asupra copiilor
- impactul experienţelor normale şi anormale din viaţă
* Mighiu Corina este psihoterapeut principal în terapie de familie, coordonator de programe în cadrul
Asociației Salvați Copiii Iași
63