You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
• Familia şi relaţiile de ataşament<br />
Familia nucleară – părinţii - reprezintă adesea sursa primară de rezilienţă<br />
a copilului. Când însă aceştia sunt la rândul lor traumatizaţi sau copleşiţi, ori<br />
sunt cei care au provocat trauma copilului, se apelează la familia extinsă, pentru<br />
a identifica acele persoane care pot oferi suport copilului aflat în criză. Pentru<br />
aceasta, este utilă realizarea genogramei, cu marcarea acelor persoane care sunt<br />
cele mai importante pentru copil şi îşi pot asuma statutul de persoane de referinţă/<br />
figuri de ataşament.<br />
Caracteristicile demografice ale membrilor familiei (vârstă, statut socioeconomic,<br />
nivel de educaţie) afectează răspunsul particular la criză sau traumă:<br />
de exemplu , în familiile sărace, mediul este adesea departe de a fi suportiv şi<br />
securizant pentru copil.<br />
O categorie particulară de persoane care pot deveni figuri de ataşament sunt<br />
acei „first responders”, „îngerii salvatori”, primii adulţi cu care se întâlneşte copilul<br />
şi care îl salvează din situaţia critică. Probabil impactul acestora este atât de mare<br />
deoarece ei induc securitate copilului, transmiţând ideea unui adult pe care te poţi<br />
baza în momente dificile.<br />
• Şcoala/prietenii/ suportul comunitar<br />
Dincolo de cercul familial, şcoala/prietenii pot reprezenta un refugiu sau<br />
dimpotrivă o sursă de ameninţare pentru copil, în funcţie de cât de confortabil<br />
se simte el în mijlocul tovarăşilor săi de vârstă, respectiv de preponderenţa<br />
relaţiilor pozitive sau negative (de respingere, ostracizare) cu aceştia. La rândul său,<br />
comunitatea poate fi în sine o sursă de insecuritate şi ameninţare pentru copil, sau<br />
dimpotrivă poate fi o sursă de valori alternative,<br />
mai ales prin intermediul unor programe extracuriculare, desfăşurate sub<br />
monitorizarea unor adulţi care sunt deopotrivă protectori şi modele pozitive.<br />
Din păcate asemenea programe extracuriculare sunt rare mai ales în mediile<br />
dezavantajate .<br />
Atât factorii individuali cât şi cei de mediu pot fi factori de risc sau de rezilienţă.<br />
De aceea, este importantă cunoaşterea şi exploatarea lor în abordarea terapeutică<br />
individualizată.<br />
1.3 Caracteristici dependente de dezvoltare ale răspunsului copiilor la evenimente<br />
traumatice (Pynoos & Nader, 1993), DeWolfe, 2001)<br />
Copilăria timpurie (0-3 ani) şi vârsta preşcolară (3-6 ani)<br />
- neajutorare, pasivitate, lipsa responsivităţii<br />
- frică generalizată<br />
- arousal ridicat, stare de confuzie - inclusiv cognitivă<br />
- dificultăţi în a vorbi despre eveniment; lipsa verbalizărilor<br />
- dificultăţi în identificarea emoţiilor<br />
- tulburări de somn, coşmaruri<br />
- anxietate de separare, comportamente de “agăţare” în raport cu adulţii de referinţă<br />
- regresie (enuresis, pierderi ale abilităţilor motorii sau lingvistice)<br />
- inabilitatea de a înţelege permanenţa morţii<br />
- anxietate legată de moarte<br />
- durere/doliu psihologic legat de abandonul copilului de către adultul de referinţă<br />
- acuze somatice (dureri de stomac, dureri de cap)<br />
- tresărire la sunete puternice/neobişnuite<br />
- «freezing » - « ingheţare », imobilizare bruscă a întregului corp<br />
- nelinişte, plâns excesiv, neobişnuit<br />
- reacţie de evitare, răspunsuri de alarmă la stimuli vizuali sau senzaţii fizice legate<br />
de traumă<br />
Vârsta şcolară (6-11 ani)<br />
- responsabilitate, vină<br />
- joc traumatic repetitiv<br />
- emoţii negative la stimuli care amintesc de traumă<br />
- tulburări de somn, coşmaruri<br />
- îngrijorare legată de securitatea proprie/ a celorlalţi, preocupări legate de pericole<br />
potenţiale<br />
- comportamente agresive, accese de furie<br />
- frica de emoţiile legate de traumă<br />
- atenţie la anxietăţile părinţilor<br />
- refuz şcolar<br />
- îngrijorare sau grijă excesivă pentru ceilalţi<br />
- modificări în comportament, dispoziţie afectivă, personalitate<br />
- simptome somatice (durere)<br />
- anxietate evidentă, frică generalizată<br />
- regresie comportamentală<br />
- anxietate de separare<br />
- pierderea interesului pentru activităţi<br />
- confuzie, înţelegerea inadecvată a evenimentelor traumatice - cel mai evident<br />
în joc<br />
- explicaţii magice pentru a “umple golurile” în înţelegerea evenimentelor<br />
- incapacitate de concentrare, distractibilitate, scăderea performanţei şcolare<br />
Preadolescenţă şi adolescenţă (12-18 ani)<br />
- conştiinţă de sine exacerbată<br />
10 11
Change language