Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
în situaţii problemă şi îl ajută să repereze procesele de generalizare (totul sau nimic),<br />
de inferenţă sau de personalizare. Terapeutul îl învaţă să se concentreze pe discursul<br />
său intern pentru a observa în ce măsură el se raportează la sine însuşi. De asemenea<br />
îl învaţă să remarce dialogul negativ, culpabilizant sau iraţional. Clientul trebuie<br />
să descopere el însuşi ce tip de procedeu a antrenat într-un moment precis: dacă<br />
găseşte că gândirea lui este negativă el va învăţa să o contrabalanseze printr-o ipoteză<br />
sau o afirmaţie realistă de fiecare dată când se gândeşte la traumă şi să-l substitue<br />
unui discurs raţional, echitabil, valorizant. Pentru fiecare gând negativ terapeutul îl<br />
încurajează să măsoare probabilitatea sa de supravieţuire şi să controleze autocritica<br />
şi autodevalorizarea.<br />
În timp ce expunerea este utilizată pentru ca pacientul să se confrunte cu<br />
angoasa şi să se observe, tehnicile de management a stresului au ca scop învăţarea<br />
controlării anxietăţii. Ele sunt utilizate când anxietatea perturbă funcţionarea<br />
cotidiană a individului. Mai sunt folosite pentru a completa acţiunea altor<br />
tehnici, când anumite simptome psihotraumatice sunt pe primul plan sau pentru<br />
ameliora rea competenţelor sociale şi relaţionale. Managementul stresului constă<br />
dintr-un ansamblu de tehnici şi măsuri simple care vizează controlul reacţiei la<br />
stres. Aceste tehnici de management a stresului necesită să fie utilizate în mod<br />
constant pentru a fi eficiente. Managementul stresului se compune din strategii<br />
compuse asamblate într-un program personal în care fiecare etapă a schemei este<br />
detaliată şi utilizată în funcţie de simptom sau de comportamentul de modificat<br />
(de ex cu cât evită să-şi amintească de traumatism cu atât se gândeşte mai mult).<br />
Scopul tehnicii de oprire a gândurilor nu constă în a le ascunde, ci în a controla<br />
apariţia lor. Tehnicile de afirmare de sine sunt utilizate pentru a învăţa victima<br />
să-şi exprime clar şi direct, dar fără agresivitate gândurile şi sentimentele sale.<br />
Tehnica de rezolvare de probleme este utilă pentru pacienţii care se angajează<br />
din ce în ce mai puţin în activităţile lor obişnuite pentru că le este frică de propria<br />
lor agresivi tate sau a altora. Scopul principal al acestei strategii este de a învăţa<br />
clientul să reevalueze situaţia decât să se refere constant la trăirea traumatică:<br />
“Cum pot să acţionez ca orice fiinţă umană după acest traumatism”. Adesea<br />
problemele sunt formulate atât de vag că nu este uşor să se găsească o soluţie. Se va<br />
cere pacientu lui să clarifice problemele sale una câte una în felul următor: definirea<br />
problemei, căutarea soluţiilor posibile, identificarea avantajelor şi dezavantajelor<br />
fiecărei soluţii, alegerea unei soluţii, analizarea rezultatului obţinut. Dacă alegerea<br />
nu este bună, nu funcţionează este important să redefinim problema integrându-se<br />
noi aspecte nerezolvate şi se reia ciclul până în momentul găsirii soluţiei optime.<br />
“Aceste terapii au o eficienţă evidentă când sunt dominante comportamentele<br />
evitante caracteristice stresului post traumatic, cu precădere la adolescenţi”,<br />
subliniază G. Lopez.<br />
Terapiile cognitiv-comportamentale sunt foarte utile şi convin clienţilor<br />
care vor rezultate obiective pentru diminuarea tulburărilor psiho-traumatice<br />
confruntându-se direct cu problema într-un cadru terapeutic securizant.<br />
Modelul “DESA” – modalitate de intervenţie terapeutică<br />
Modelul de intervenţie terapeutică DESA reprezintă modalitatea de intervenţie<br />
terapeutică în cazurile de abuz asupra copilului utilizată de terapeuţii suedezi din<br />
Clinica de Băieţi din Stockholm şi are la bază terapiile cognitiv comportamentale .<br />
Ea este folosită şi de către psihologii din Centrele de Consiliere ale Salvaţi <strong>Copiii</strong><br />
România.<br />
Modelul DESA :<br />
D – description - descrierea abuzului<br />
E - expression - exprimarea sentimentelor<br />
S – say “NO” - situarea limitelor<br />
A – acceptance - acceptarea<br />
Acest model sintetizează anumite arii centrale şi teme de terapie care pot servi<br />
drept paşi în demersul terapeutic. Cele patru etape ale modelului nu sunt strict<br />
delimitate , în multe cazuri pot constitui aspecte diferite ale aceeaşi probleme.<br />
Modelul trebuie înţeles ca dimensiuni diferite ale terapiei, procese care au centre<br />
de concentrare diferite şi care se pot să intefereze secvenţial sau concurenţial.<br />
Descrierea abuzului<br />
Descrierea abuzului reprezintă modul de a face “realitatea reală”. În cadrul<br />
acestei etape copii folosesc diferite moduri de expresie în funcţie de vârstă şi<br />
dispoziţie. Pentru unii copii limbajul este cea mai bună modalitate, exprimând<br />
astfel în cuvinte actele abuzive la care au fost supuşi. Alţii preferă în schimb să<br />
arate prin joc ce au experimentat, mai ales copiii mici. Totuşi pentru unii cele<br />
mai bune modalităţi de exprimare pe care le folosesc în descrierea abuzului sunt<br />
desenele şi/sau folosirea păpuşilor anatomice. Pentru unii copii poate fi imposibil<br />
să descrie abuzul la care au fost supuşi indiferent de mijloacele de expresie care<br />
îi stau la dispoziţie.<br />
În cadrul acestei etape apar ca şi teme de abordat în cadrul terapiei: secretele,<br />
uitarea şi disocierea.<br />
Secretul<br />
Secretele devin o temă terapeutică importantă în cazurile de abuz asupra<br />
copilu lui. Câteodată copilul refuză să vorbească despre abuz pentru că i s-a spus<br />
că acesta este un secret care trebuie fie să rămână numai între el şi abuzator, fie<br />
în familie. De aceea este important să le explicăm copiilor ce înseamnă “secretul<br />
bun” şi “secretul rău” .<br />
66 67
Change language