Descarcă - Salvati Copiii

Unul din cele mai mari obstacole în a-i determina pe copii să descrie prin ceea
ce au trecut este faptul că abuzul a fost în cele mai multe cazuri ţinut secret şi
asociat cu ruşinea şi ameninţările.
Exemplu:”Diana a ţinut secret abuzul la care a fost supusă de către tatăl său timp
de 12 ani. Acesta o ameninţa că dacă spune ceva atunci el va abuza şi de surorile
ei. De la 6 ani la 18 ani a ţinut secret ce se întâmpla între ea şi tatăl său. Totul a fost
dezvăluit că de fapt el abuza în acelaşi timp şi de surorile ei. ”
“Irina a ţinut secret abuzul tatălui vitreg trei ani până când bunica sa a observat
anumite schimbări în dispoziţia ei. Ameninţările cu bătaia şi cu faptul că îi omoară
mama au determinat-o să ţină secretul. ”
O poveste despre secretele bune şi cele rele pot ajuta copilul. Secretele
bune sunt tentante, chiar este bine să-i faci o surpriză mamei sau cuiva drag
cumpărându-i un cadou şi ţinându-l secret până la ziua lui. Secretele rele însă
îţi pot da coşmaruri, te pot speria şi îngrijora. Copiii nu ar trebui să ţină astfel
de secrete . Ele trebuie spuse unui adult, chiar dacă a promis că nu îl va spune
nimănui, altfel ele vor fi greu de uitat şi teama nu va dispărea.
Există posibilitatea ca unii copii să nu simtă ruşine sau vină, ei ar putea pur şi
simplu să hotărască că nu au despre ce vorbi. În acest caz nu trebuie să insistăm să
ne vorbească.
Terapeutul în astfel de cazuri le poate spune ce ştie sau ce i s-a raportat de la
investigaţiile poliţiei sau din alte surse.
Exprimarea sentimentelor
Terapeutul depune mult efort pentru a ajuta copiii să îşi descrie sentimentele
asociate abuzului. Aceasta este una din treptele majore ale terapiei. În această etapă
sunt utilizate o gamă variată de materiale pentru a-i ajuta pe copii să-şi exprime
sentimentele . Folosirea poveştilor în care anumite animale pot fi simboluri ale binelui
şi răului, pericolului şi siguranţei, fricii şi curajului, încrederii şi neîncrederii are un
rol major în a-i ajuta pe copii să-şi identifice propriile lor sentimente şi trăiri.
Situarea limitelor
Orice persoană căreia i s-a violat teritoriul spaţial, somatic şi emoţional prin
abuz sexual riscă să violeze la rândul său limitele celorlalţi oameni. Ei au nevoie
de ajutor în identificarea şi exprimarea emoţiilor care au legătură cu “a vrea” şi
“a nu vrea”, “acceptarea ” şi “infirmarea”, “a se pune în locul altei persoane”, a
situa limite vis a vis de propriul corp, dar şi de ceilalţi.
Acceptarea
În final aceşti copii trebuie să înveţe să-şi vadă în continuare de viaţă, să evite
să cadă în identitatea de victimă, să se reconcilieze în ceea ce priveşte ce li s-a
întâmplat şi să lase asta în trecut, să renunţe la ideea că trecutul poate fi refăcut sau
negat şi să accepte faptul că dreptatea deplină nu va putea fi obţinută niciodată.
Nu este sigur faptul că copiii abuzaţi sexual vor fi vreodată capabili să îşi
accepte soarta. Mulţi vor purta în suflet furia, frica, şi mai ales ruşinea pentru
mult timp de acum înainte.
Ideea acceptării şi reconcilierii este o experienţă a credinţei că există o cale de
ieşire din neputinţă. Pentru asta aceşti copii au nevoie de mult sprijin din partea
celor din jurul lor pentru a putea să se accepte ca şi normali în ciuda experienţelor
neobişnuite şi anormale prin care au trecut.
Exemplu: ”Oana, o fetiţă care a fost abuzată sexual mi-a spus că ea nu mai
este ca celelalte fete, că este altfel şi că îi este ruşine să meargă să se joace cu
ele. Când am întrebat-o cum adică este altfel mi-a răspuns că se simte murdară
faţă de ele şi că nu poate să se mai joace. ”
Este important ca aceşti copii care au fost molestaţi sexual să poată să îşi reia o
parte a activităţilor pe care le fac în mod curent copii de vârsta lor.
Există riscul ca nu numai copilul, dar şi cei din jurul lui să rămână cu ideea că
abuzul este cauza tuturor problemelor lor, abuzul fiind luat ca o scuză. Acceptarea
şi reconcilierea sunt la fel de dificile şi necesare şi pentru adulţii care fac parte din
viaţa copilului abuzat.
O parte importantă a acceptării o constituie faptul că în cadrul terapiei îţi este
permis să-ţi consumi doliul asupra faptului că lucrurile ar fi putut să fie diferite.
A duce dorul unui tată sau durerea de a nu fi avut unul niciodată este o temă de
terapie. Copiii care au fost abuzaţi de tatăl lor biologic duc dorul unui tată “bun”
şi îşi doresc de asemenea ca mama sau altcineva să fi fost în stare să-i înţeleagă
şi să fi intervenit pentru ei. Durerea şi dorinţa devin teme importante în această
parte a tratamentului, şi bineînţeles speranţa.
Hipnoza ericksoniană
Hipnoza este din ce în ce mai mult utilizată pentru tratarea stărilor de stres post
traumatic. În privinţa agresiunilor sexuale trebuie avută o mare prudenţă. Hipnoza
clasică este contraindicată pentru că ea poate fi înţeleasă ca o rupere în act al
procesului de dominare care este chiar relaţia dintre agresor şi victimă. Mai mult
toate tehnicile hipnotice şi sugestive sunt contraindicate în cadrul amintirilor
tardive a traumatismelor survenite în copilărie care pot fi grefate de terapeut în
cursul psihoterapiei sugestive.
68 69