Descarcă - Salvati Copiii

de eventualele repercursiuni sau nu va dori să cauzeze neplăceri părinţilor
- este bine ca atunci când copilul nu doreşte să dea informaţii în mod voluntar
despre abuz, să nu fie presat în acest sens
Nevoile copiilor abuzaţi sexual după agresare sau dezvăluire sunt:
- continuă să crezi copilul şi nu-l acuza pentru cele întâmplate
- consultă medicul indicat cu privire la nevoia examenului medical şi/sau a
tratamentului
- instruieşte copilul să-ţi spună imediat dacă agresorul încearcă din nou
contac tul sexual sau dacă îl deranjează în vreun fel
- asigură coiul în mod repetat că este în siguranţă
- răspunde calm şi firesc întrebărilor şi sentimentelor pe care copilul le
exprimă în legătură cu molestarea, dar nu insista să vorbească despre
aceasta
- respectă dreptul copilului a viaţa privată, confidenţialitate şi nu permite
chestionarea copilului de către alte persoane care nu sunt implicate direct
in instrumentarea cazului
- părinţii sau late persoane care îngrijesc copilul trebuie să-l încurajeze să
respecte regulile casei (îndatoriri obişnuite, ore de culcare, reguli, etc.)
- părinţii trebuie să-i informeze pe fraţii/surorile copilului că acestuia i s-a
întâmplat ceva, dar că este în siguranţă şi că totul va fi bine. Nu discutaţi
detaliile agresiunii cu fraţii şi surorile. Asiguraţi-vă că toţi copiii din
familie au primit suficientă informaţie pentru a se feri de agresor
- părinţii trebuie sa-şi facă timp să discute situaţia cu o persoană de
încredere - membru de familie, preot, consilier (dar nu de faţă cu copilul/
copiii). Discutaţi şi exprimaţi ceea ce simţiţi
- copiii mici au nevoie de informaţii clare, care să-i ghideze şi să-i ajute
să devină mai puţin vulnerabili
Rolul terapeutului în lucru cu copilul victimă a abuzului
Literatura de specialitate subliniază faptul că terapeutul are un rol important în
reabilitarea psihologică a copilului, în urma efectelor cauzate de abuz şi neglijare .
Terapeutul are o mulţime de atribuţii, printre care:
- ajută copilul să abordeze subiecte legate de abuz şi neglijare
- reprezintă un model pentru crearea unor relaţii adecvate copil/adult
- lucrează în scopul îmbunătăţirii relaţiilor din familie
- încurajează relaţiile pozitive şi productive dintre colegi şi le sprijină
Obligaţia iniţială a terapeutului este de a stabili, a raporta şi a dezvolta unele
relaţii care vor ajuta copilul să relateze gândurile, sentimentele şi comporta mentele
cauzate de abuz si neglijare. Terapeutul contribuie la conştientizarea şi înţelegerea,
de către copil, a dinamicilor de abuz, încurajează creşterea şi dezvol tarea sa
dincolo de rolul de victimă sau identificarea necorespunzătoare cu agresorul şi
încurajează individualitatea şi integritatea personală a copilului. Tot în cadrul
procesului terapeutic, îl învaţă pe copil să aibă grijă de sine, să se gândească la
maniera sa de comportament şi să facă unele alegeri care îi amplifică siguranţa. De
asemenea, terapeutul trebuie să ajute copilul să-şi recapete încrederea , credinţa şi
investiţia în stabilirea unor relaţii durabile.
Ca adult, terapeutul modelează comportamentul corespunzător, ce cuprinde
educarea, afecţiunea şi exprimarea sentimentelor. Terapeutul îi oferă copilului
oportunitatea să studieze subiecte legate de încredere, acceptare, afiliere şi
intimi tate emoţională. Copilul poate considera că terapeutul reprezintă un model
pentru relaţii sigure şi educative. Terapeutul împărtăşeşte, de asemenea, speranţa
şi curiozitatea copilului despre viaţă, pentru a-şi ajuta pacientul/pacienta să aibă
din nou încredere (să reinvestească) în viitor.
Terapeutul modelează şi păstrează limitele clinice normale. El/ea înţelege
legă tura vitală dintre părinte şi copil şi nu încearcă să ia locul părintelui. În
schimb, terape utul ajută părintele şi copilul să se înţeleagă reciproc , în mod
corespunzător şi oferă modele alternative de soluţionarea problemelor privind
relaţiile părinte-copil. Terapeutul ajută, de asemenea,
copilul să fie cât mai realist şi mai practic posibil în problemele cu părinţii săi.
Este o sarcină foarte dificilă să ajuţi un copil să devină realist, dar în acelaşi timp
să-şi păstreze speranţa într-o schimbare şi o îmbunătăţire a comportamentului
părinţilor săi.
Copiii, la fel ca toţi consumatorii de terapie, au anumite drepturi care trebuie
menţinute pe toată durata terapiei. Acestea cuprind:
- dreptul la un mediu lipsit de abuzuri
- dreptul de a pune întrebări privind terapia şi de a primi răspunsuri pe înţelesul
lor
- dreptul de a spera că terapia este utilă şi dreptul de a fi tratat ca individ unic
Relaţia terapeut/consilier-copil
Pentru a fi optimă, relaţia consilier-copil trebuie să:
- fie o legătură între lumea copilului şi consilier;
- fie exclusivă;
- fie sigură;
- fie autentică;
- fie confidenţială (în anumite limite);
- non-intrusivă;
- semnificativă.
76 77