Descarcă - Salvati Copiii

Teoriile interumane cuprind:
- modalitatea în care relaţiile importante influenţează identitatea copilului,
percepţiile, credinţele şi interacţiunile sale, cum sunt teoriile privind relaţia
cu obiectele, psihologia personală şi psihologia egoului
- rolul relaţiei terapeutice şi utilizarea contratransferului afectiv
Teoriile cognitiv comportamentale studiază:
• relaţia dintre sentimente şi comportament şi modul în care se realizează
schimbările
• modalitatea în care sentimentele negative se asociază cu percepţiile despre
abuz ale copilului
• maniera în care succesiunea de dezvoltare a fenomenelor, cum sunt percepţia,
motivaţia şi afectele influenţează puterea copilului de a-şi reorganiza
cunoaşterea
Teoriile sistemice se ocupă de:
• importanţa familiei şi a societăţii în care copilul trăieşte
• corelaţiile şi impactul acestora asupra copilului
• intervenţiile practice şi utile în familie, şcoală şi comunitate
Teoriile privind abuzul şi victimizarea studiază:
• efectele abuzului fizic şi sexual asupra copiilor
• vulnerabilitate şi rezilienţă
• efectele pe termen lung ale abuzului şi neglijării
Modalităţi psihoterapeutice de intervenţie:
• psihoterapie individuală
• psihoterapie de grup
• psihoterapie de familie
Literatura de specialitate recomandă în mod deosebit ca şi tehnici de lucru pentru
recuperarea psihologică a copiilor care au suferit o formă de abuz psiho drama, basmele
terapeutice, art-terapia. Demersul terapeutic necesită o coordo nare bună între toţi cei
care se ocupă de caz. Oricare ar fi tehnica de intervenţie, ea va fi de durată şi va viza:
- elaborarea mecanismelor de apărare
- detaşarea de traumă
- inocularea încrederii într-o soluţionare adecvată
Modele de intervenţie terapeutică în cazurile de abuz asupra copilului
Tratarea tulburărilor psihotraumatice necesită, aşa cum este şi în literatura
de speciali tate, integrarea metodologiei terapeutice. Regulile de urmat în terapia
copilu lui traumatizat, cât şi ariile centrale şi temele de terapie permit abordările
integra tive. Tendinţa actuală este de a se trece de la lucrul intuitiv şi pragmatic
la elaborarea unor principii care să aibă rol în crearea “unui cadru conceptual
care sintetizează cele mai bune elemente ce aparţin la cel puţin două abordări
terapeutice ”( I.Dafinoiu, 1999),subliniind faptul că “în psihoterapie, integrarea
este o formă de sinteză în care sunt incluse cel puţin două teorii, cu speranţa de a
obţine rezultate superioare celor ale utilizării separate a teoriilor iniţiale.
Terapiile cognitiv-comportamentale
Terapiile cognitiv - comportamentale au ca scop reperarea factorilor de
declanşare şi de menţinere a perturbărilor percepute de subiect, scopul ultim fiind
acela de a găsi posibilităţile de schimbare şi autosugestie a subiectului.
Tehnicile sunt variate:
- expunerea şi desensibilizarea sistematică
- restructurarea cognitivă
- controlul anxietăţii prin: oprirea gândurilor, relaxare, tehnici de control a
respiraţiei
O metaforă permite înţelegerea interesului pentru tehnica de expunere. O
persoană care nu suportă ideea de a vedea un film de groază se va obişnui cu filmul
dacă acceptă să-l vadă de zece ori. Dimpotrivă îi va fi frică dacă va continua să
evite acest lucru. Acelaşi lucru se poate realiza şi cu victimele traumatismu lui care
evită să fie confruntate cu ceea ce le-ar putea aminti de evenimentul traumatic ,
cum ar fi gânduri, imagini, senzaţii, situaţii anxiogene.
Această expunere se desfăşoară într-un cadru terapeutic securizant care este
nece sar oricare ar fi tehnica utilizată. Dacă clientul este foarte anxios îl ajutăm să
suporte angoasa prin exerciţii de relaxare care vor ajuta la scăderea tensiunii, totul
pentru a menţine imaginea scenei trăite. Fiecare şedinţă este repetată până când ea
încetează să-i mai provoace angoasă. În general sunt necesare 10 şedinţe de expunere
pentru a elimina un simptom.
Pacientul poate să continue expunerea în afara şedinţelor de psihoterapie dacă
acestea au fost înregistrate.
Reconstrucţia cognitivă este fondată pe ideea că trauma a creat o situaţie de
pierderea controlului antrenând perturbarea credinţei generale în lume, în ceilalţi
şi în sine însuşi: lumea care era previzibilă a devenit imprevizibilă, securitatea s-a
transformat în insecuritate. Reconstrucţia cognitivă constă în a ajuta victima să-şi
modifice gându rile negative şi să le reformuleze într-o manieră pozitivă. Răspunsul
la aceste întrebări are o mare influenţă asupra nivelului emoţional al clientului şi al
comporta mentului său. Terapeutul trebuie să ajute clientul să se focalizeze pe mediul
său şi să evalueze nivelul de periculozitate într-o manieră realistă. În cadrul terapiei i
se poate atrage atenţia clientului asupra proceselor gândirii pe care acesta le utilizează
64 65