Descarcă - Salvati Copiii

să fie evitată perenizarea urmelor mnezice, conştiente sau inconştiente, care se
manifestă prin cogniţii repetitive, prin comportamente de evitare, prin tulburări
cognitive etc., caracteristice sindromului de stres posttraumatic”, subliniază
Lopez (2000).
Tehnici de intervievare a copiilor în cazul în care există suspiciunea de abuz sexual
Informaţii privind implicarea copilului în relaţii sexuale cu un adult pot fi obţinute
ca urmare a unui singur interviu sau a mai multora. Copilul va da informaţii despre
experienţele intime numai dacă între el şi specialistul care conduce interviul se
stabileşte o relaţie de încredere.
Iniţial, profesionistul trebuie să petreacă ceva timp cu copilul pentru a se
cunoaşte reciproc şi a câştiga încrederea copilului. O relaţie bună, apropiată va
permite cunoaşterea nivelului de dezvoltare a copilului, modalităţile acestuia de
comunicare, stările emoţionale, nivelul său de competenţă socială.
În cazul copiilor mici, explorarea se poate realiza printr-un joc, introdus şi
acompaniat de întrebări.
Întrebările introductive se vor referi la viaţa şi la persoana copilului, la
prietenii şi familia sa. La începutul interviului se folosesc întrebări generale
şi neutre . Este important ca, la un moment dat, pe parcursul interviului să i se
explice copilu lui de ce este necesară intervievarea sa şi modul în care informaţia
obţinută va fi folosită. Aceste informaţii i se vor da copilului potrivit nivelului
său de înţelegere.
Tehnicile folosite pe parcursul interviului vor fi variate şi vor fi completate cu
jocul cu păpuşi anatomice, desene, continuarea unor poveşti, jocul cu plastilină,
etc.
Tipuri de întrebări folosite în explorare
1. Întrebări generale
2. întrebări centrate
3. întrebări cu alegere multiplă
4. întrebări închise
5. întrebări direcţionate
Întrebările generale se folosesc adesea ca întrebări introductive, având rolul
de a orienta discuţia asupra problemelor copilului. De exemplu putem începe
prin a întreba: „poţi să-mi spui care crezi că e motivul pentru care stăm de vorbă
astăzi” sau „ţi-a spus cineva de ce ai venit”.
Cei care au rezistenţe mai mari, în general cei aflaţi la vârsta adolescenţei, au
tendinţa să spună că nu cunosc motivul interviului, chiar dacă în prealabil au fost
pregătiţi de adultul care-i însoţeşte.
Copiii mai mici s-ar putea să recunoască motivul şi să răspundă vag („să spun
despre lucrurile rele ” sau „să spun ce a făcut tata cu mine”). Mai mult ca sigur
că ei vor avea nevoie de întrebări direcţionate pentru ca răspunsurile care privesc
experienţele lor de abuz să fie mai clare.
Întrebările centrate sunt considerate a fi cele mai potrivite în cazurile în care se
presupune existenţa unui abuz comis asupra copilului. Ele au rolul de a atrage
atenţia asupra informaţiilor relevante prin:
- întrebări orientate asupra oamenilor (în special asupra presupusului abuzator);
- întrebări orientate asupra circumstanţelor abuzului;
- întrebări asupra părţilor corpului.
De exemplu:
- „unde locuieşte prietenul mamei tale”
- „ce fel de lucruri face el în familie”
- „sunt lucruri pe care le face în mod special pentru tine”
- „sunt lucruri pe care le face şi ţie nu-ţi plac”
Circumstanţele abuzului pot reieşi din întrebări ca:
• „există secrete în familia voastră”
• „se joacă el în vreun fel special cu tine”
• „ce face mama în timp ce vă jucaţi”
• „ce se întâmplă când eşti numai cu tata acasă”
Întrebările cu alegere multiplă sunt menite să obţină informaţii atunci când
acestea nu sunt obţinute prin întrebările centrate. Ele trebuie astfel formulate
încât să includă răspunsul corect. Dacă afirmaţia copilului era că un alt copil a
văzut ce se întâmplă, dar nu spune cine, atunci putem să-l întrebăm: „face parte
din prietenii tăi sau e altcineva”.
Se recomandă folosirea acestui tip de întrebări pentru a afla circumstanţele
abuzului şi nu despre abuzul însuşi, de exemplu: „ţii minte dacă erai în pijama
sau în hainele obişnuite”.
Întrebările închise (da/nu) se folosesc în acest tip de interviu destul de rar,
numai atunci când întrebările cu un caracter mai deschis nu conduc la răspunsuri
lămuritoare. Caracteristica acestor tipuri de întrebări este de a incita la răspunsuri
social dezirabile, fapt pentru care nu sunt frecvent utilizate în intervievarea
cazurilor în care există suspiciunea de abuz.
Întrebările direcţionate sunt cele ale căror răspunsuri sunt cuprinse în
întrebare. Ele sunt recomandate pentru investigarea abuzului la copii.
Nevoi ale copiilor abuzaţi fizic
- copilul trebuie într-o manieră caldă, deschisă şi de suport
- uneori copilul va vorbi cu uşurinţă despre abuz, alteori s-ar putea să se teamă
74 75